În operele patristice există mai multe situaţii în
care un anumit autor citează din Sf.Scriptură, situaţii care trebuie analizate,
diferenţiate şi gradate, pentru ca textul scripturistic iniţial să fie scos în
evidenţă nealterat. Diferenţierea citatelor scripturistice se face după anumiţi
factori prin care se oferă certitudinea citării exacte din Sfânta Scriptură,
cum ar fi,
I.
În
primul rând:
1.
punctarea
exactă a sursei biblice şi a autorului în momentul citării; (ex. Sf. vasile cel
Mare atribui de cele mai multe ori citatul folosit agiografului său, astfel
încât putem să avem repere isagogice atât despre carte cât şi despre autor, un
exemplu în acest sens poate fi textul scripturistic folosit de Sf. Vasile din
începutul Epistolei către Efeseni prin care se pot determina anumite adaosuri
la textul iniţial, Sf.Vasile nu menţionează sintagma ἐν Ἐφέσῳ)
2.
confirmarea
formulării într-un comentariu sau omilie subsecventă citării scripturistice a
citatului biblic folosit de un Sf. Părinte; (ex.: În lucrările sale Omilii la Hexaemero şi Omilii la Psalmi, Sf. Vasile cel Mare
începe fiecare omilie de la citatul scripturistic, repetându-l de fiecare dată
cu aceeaşi acurateţe, astfel citatul reprezintă ipoteza iar omilia dezvoltarea
lui teologică și critică)
3.
evidenţierea
de către Sf. Părinte a unor lecţiuni de text cunoscute încă din vremea sa, pe
care le descoperă în citarea scripturistică. Astfel, opera unui Sf. Părinte
devine dovadă a existenţei surselor multiple încă din timpul său (ex. Sf Vasile
cel Mare în Omiilii la Hexaemeron
precizează existenţa unei alte variante în anumite manuscrise la textul Fc.1:
6, arătând atât sursa grecească cât şi varianta evreiască a textului “În multe
copii ale Scripturii este adăugat acest text: Şi s-a adunat apa cea de sub cer în adunările lor şi s-a arătat uscatul.Aceste
cuvinte nu le au nici ceilalţi tălmăcitori ai Scripturii şi se pare nici textul
ebraic nu le are. Într-adevăr, pare de prisos ca după ce Scriptura a spus Şi s-a făcut asa, sp se mai istoriseacă
aceleaşi fapte. Cele mai multe copii ale Scripturii au lângă acest text un obel,
iar obelul arată că textul acesta este neautentic”);
4.
paralelele
sinoptice dintre comentariile la evanghelii, în care se diferenţează variantele
de text din cele două cărţi comparate (ex. În Epistola 236, II către Amfilohie, Sf. Vasile cel Mare compară cele
două citate de la Mt.24:36 şi Mc.13:32 de unde aflăm că pe timpul lui Vasile
cel Mare textul din Mt. 24:36 nu conţinea, în anumite variante, sintagma οὐδὲ ὁ υἱός.
5.
folosirea
multiplă şi exactă a textului scripturistic uzitat de fiecare dată într-un comentariu,
omilie, sau lucrare polemică;
6.
reproduceri
vechi ale operelor Sfinţilor Părinţi, care au rămas fidele şi nealterate faţă
de textul patristic iniţial, şi sunt în concordanţă cu textul scripturistic;
7.
diferenţierea
caracterului şi importanţei operei Sf. Părinţi, operele magistrale posedând o
mai mare acurateţe a exprimării citatului scripturistic.
II. În al doilea rând, critica textuală ne
înteamnă să luăm în considerare pasajele patristice în care un autor citează
acelaşi verset, dar nu în întregime şi cu mici diferenţe. Aceste pasaje necesită
cercetare pentru a nu reprezenta greşeala personală a unui copist al
manuscriselor acelui autor sau citarea personală într-o formă aletrată. (ex. a
se vedea întreaga tradiţie a numeroaselor manuscrise şi traduceri ale operei
Sf. Vasile cel Mare: Paul Jonathan Fedwick, Bibliotheca Basiliana Universalis, Brepols-Turnhout,
1996.), Tot în această categorie putem încadra citatele scripturistice din
textele patristice care reflectă mai mult oralitatea lucrării şi acurateţe
verbală.
III. În al treilea rând putem folosi, pentru
determinarea textului original al Scripturii, citatele care apar în mod diferit
în aceeaşi operă, necesitând un studiu asiduu asupra originii şi răspândiriilor
, care ar putea reflecta, fie o citare din memorie a textului biblic, fie o
adaptare a citatului într-un anumit context nou, sau faptul că Sf. Părinte a
folosit mai multe variante de text, dar fără să noteze sursa. Poate reprezenta
o eroare de copiere a manuscrisului în decursul timpului.
IV. O altă dovadă, foarte importantă pentru
determinarea textului biblic din surse patristice, este reprezentată de
traducerile contemporane scrierilor patristice în alte limbi, precum: coptă,
siriacă, latină etc.
Autenticitatea textului scripturistic se află în
strânsă legătură cu textul patristic, iar veridicitatea celui din urmă
reprezintă temelia autentificării manuscriselor biblice, în sensul în care
ambele sunt cercetate după principiile enumerate anterior, astfel încât
deosebirea şi dezvoltarea textului scripturistic trebuie urmărite în contextul
patristic.
Bibliografie: Bruce
Manning Metzger,
The Text of the New Testament: Its
Transmission, Coruption and Restoration, 3rd edition, New York
and Oxford: Oxford University Press, 1992, pag.86-88, Barbara Aland
The Text of the New Testament: An Introduction to the Critical Editions and to
the Theory and Practice of Modern Textual Criticism, trans. by Erroll F.
Rhodes, 2nd edition, Grand
Rapids: Eerdmans, 1989, pag. 166-169, M.Jack Suggs
The Use of the Patristic Evidence in the
Search for a Primitive New Testament Text, in New Testament Studies, 1957-1958,
pag.139-147, Bart D. Ehrman The Text of the New Testament in Contemporary Research: Essays on the
Status Quaestionis, Wm. B. Eerdmans Publishing, 1995, pag.191, Léon Vaganay,
Christian-Bernard Amphoux, Jenny Heimerdinger
An introduction to New Testament
textual criticism, trad. Jenny Heimerdinger, Cambridge University Press,
1991, pag.46, Paul D. Wegner, A Student's
Guide to Textual Criticism of the Bible: Its History, Methods & Results,
InterVarsity Press, 2006, pag.233, J.M. Bebb, Evidence of the Early Versions and Patristic Quotations on the Text of the Books of the New Testament, in Sudia Biblica et
Ecclesiastica, II, Oxford, 1890, pag.195-240
5 comentarii:
Daca imi permiteti, as nota că ar trebui sa fie, intre principii, o diferentiere intre analiza citatelor patristice din NT si analiza celor din VT.
V-as mai sugera, pentru bibliografie, textele pe tema asta ale lui G. Fee, articolele relevante din Erhman (Brill, 2006) si seria 'The New Testament in the Greek Fathers' de la SBL.'
Folosesc de ceva timp seria The New Testament in the Greek Fathers' de la SBL si astept cu nerabdare si alte volume.
Gordon Fee este unul dintre cei mai importanti cercetatori care militieaza pentru evidentele biblice din surse patristice. Omiterea numelui sau impozant a fost o mica eroare de tehnoredactare. Am folosit pentru acest mic articol și Eldon J. Epp, Gordon D. Fee Studies in the Theory and Method of New Testament Textual Criticism, Wm. B. Eerdmans Publishing, 1993, in special pp. 344-355.
Cat despre Bart Erhman, toata aprecierea pentru munca sa, enorm de importanta pentru critica textuala, pe care o folosesc de multe orid, ar incepand cu Misquoting Jesus rezultatele muncii sale s-au dus in alta directie. E un cercetator foarte bun, dar il prefer mai mult pe Daniel B. Wallace, combatantul său.
Ma bucur.
Despre BDE vs DBW: nu am urmărit foarte indeaproape polemica lor, dar, din cite stiu, ea porneste de la bestsellerurile lui BDE de popularizare, nu de la volumele lui pur academice. E posibil sa îmi mai fi scapat cite ceva, dar eu nu stiu sa fie contestat volumul lui despre Didim sau cel de la Brill pe care l-a pomenit mai devreme.
In schimb, am vazut recomandari pentru aceste studii (ca fiind diferite de cartile lui de popularizare) la autori care sunt, in ce priveste aceasta polemica, in tabăra lui DBW.
Nu contest opera sa academica ci faptul ca odata cu Misquoting Jesus au urmat numai carti de popularizare precum Peter, Paul, and Mary Magdalene: The Followers of Jesus in History and Legend, urmată de The Lost Gospel of Judas Iscariot: A New Look at Betrayer and Betrayed și aceasta urmată de God's Problem: How the Bible Fails to Answer Our Most Important Question – Why We Suffer și de Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them).
Forged: Writing in the Name of God--Why the Bible's Authors Are Not Who We Think They Are. HarperCollins. Titlurile, comerciale de felul lor, vorbesc de la sine. Ehrman este un cercetator foarte bun dar boala bestsellers Amazon poate rapune pe oricine.
Se prea poate. Personal, nu am nici un comert cu titlurile astea; dar banuiesc ca va dezvolta in continuare ambele directii, academica (bunaoara el e acum editorul seriei NTGF, daca nu ma insel) si pseudo-academica (nu vad de ce ar renunta la ea).
Pe scurt, in ciuda cartilor pe care le pomenesti si independent de ele, ramine de neocolit pentru tematica pe care o propui aici. Poate nu e cea mai nuantata perspectiva din lume, dar asa mi se pare mie ca ar sta lucrurile.
Trimiteți un comentariu