Postul și Critica Textuală 1

Fiindcă postul, acest medic al sufletelor noastre, obișnuiește să domolească unuia fierbințeala și mișcările trupului, altuia să-i îmblânzească irascibilitatea, altuia îi alungă somnul, altuia îi trezește râvna, altuia îi curăță mintea și o face din nou liberă de gânduri rele, altuia îi domolește limba nedomolită și o reține ca și cu un frâu prin frica lui Dumnezeu, nemailăsând-o să rostească cuvinte nefolositoare și putrede. Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, Deisis, 2003, p. 158.

 Având în vedere că ne aflăm în perioada Postului Nașterii Domnului, voi încerca, pe lângă cunoscutele citate care sunt aduse pentru evidențierea importanței postului, să subliniez acest lucru prin referințe obținute din manuscrisele biblice, care arată accentul grav pe care creștinii îl puneau pe acest cuvânt, accentul circumflex nefiind o realitate duhovnicească în viața lor neoscilatorie. Obligativitatea postului, ca participare la trăirea Bisericii, și nu ca o gimnastică duhovnicească sau ascetică, a ajuns să influențeze chiar și textul biblic. Pe lângă acest element mai trebuie să menționăm că majoritatea scribilor își desfășurau munca de transcriere a manuscriselor în mediul monahal, fiind, de cele mai multe ori, călugări. În această muncă de transcriere, uneori ei au introdus anumite referințe biblice pentru post, dar alte ori le-au ignorat.

Primul exemplu problematic din punctul de vedere al lecțiunilor biblice este reprezentat de pasajul din Marcu 9:29, unde avem afirmația: Iar El le-a zis: „Neamul acesta [de demoni] prin nimic nu poate iesi decât numai prin rugaciune și prin post“. (Mc. 9:29 ) καὶ εἶπεν αὐτοῖς· τοῦτο τὸ γένος ἐν οὐδενὶ δύναται ἐξελθεῖν ει᾽ μὴ ἐν προσευχῇ καὶ νηστείᾳ . Critica textuală identifică două lecțiuni, prima cea pe care am exemplificat-o, iar a doua fără mențiunea și prin post καὶ νηστείᾳ.

 Prima lecțiune este susținută prin reconstruirea fragmentului din Papirusul 45, datat în secolul al III-lea, de o corectură făcută de un scrib la faimosul Codex Sinaiticus, precum arată imaginea; de către Codex Alexandrinus, Ephremi, Bezae, Washintonianus, și marea majoritate a codexurilor și manuscriselor bizantine srise cu literă minusculă, precum și de către lecționarele bizantine, aria de răspândire a acestei lecțiuni fiind foarte mare. Această variantă se mai găsește și în vechi traduceri în latină, siriacă, coptă, giorgiană, slavă, și în armeană și etiopiană, ordinea cuvintelor fiind inversată la cele două din urmă.

A doua lecțiune, fără mențiunea și prin post καὶ νηστείᾳ este susținută de către textul inițial din Codex Sinaiticus (imagine 1), și de către Codex Vaticanus  (imagine 2) și de încă două surse și două traduceri vechi în latină și în georgiană. 

Aplicând principiul lectio brevior lectio potior, lecțiunea cea mai scurtă este cea mai puternică, cercetătorii au decis că prima variantă este un adaos la textul inițial, însă fără argumente solide, uneori chiar insuficiente. Câteva ediții critice ale textului Noului Testament, precum Soden, Vogels și Merk, fac excepție de la această aserțiune și redau prima lecțiune.

Faptul că Iisus impune, după Înălțarea Sa la cer, postul ca o condiție pentru ucenici (Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei, si atunci, în acele zile, vor posti. (Mc 2:20 ), i-a determinat pe mulți dintre cercetători să își schimbe poziția față de afirmația de mai sus. Astfel, R. T. France spunea în The Gospel of Mark : A commentary on the Greek text, 2002, p. 361:

The words and fasting καὶ νηστείᾳ are found in the vast majority of witnesses, both MS and versional (and accordingly also included in this verse where it occurs in MSS of Mt. 17:21). Their omission in Sinaiticus and Vaticanus has persuaded most critics to omit them, influenced by the fact that in 1 Cor. 7:5 the same addition to προσευχῇ, though in a far less impressive range of witnesses, is generally agreed to be secondary, and to reflect early church devotional practice (cf. Acts 10:30 for a similar variant). In this context, however, where the issue is not general devotion but exorcistic practice, there is less reason to detect the influence of later conventional terminology. While the words might have been added to promote a current ascetic spirituality, they might equally have been omitted to discourage a current overemphasis on fasting, or perhaps because a scribe felt them to be incompatible with the dismissal of fasting in 2:19. In the light of the massive external evidence for the inclusion of καὶ νηστείᾳ, they should perhaps be retained, despite the confident A-rating in UBS⁴ (unless it is believed that Sinaiticus and Vaticanus together can never be wrong!).

 Argumentele arată posibilitatea existenței ambelor variante, însă un singur lucru este clar în redarea acestor lecțiuni: existența unei practici intense a postului în jurul secolelor al 4-lea și al 5-lea, aceasta ajungând să influențeze chiar și textul biblic. Istoria textului ne arată, prin aceste lecțiuni, preocupările creștinilor și pot zugravi, dacă sunt privite din perspectivă critică, imagini ale trăirilor creștinilor din Biserica primelor veacuri. Chiar dacă prima lecțiune nu ar fi cea autentică și ar fi o interpolare în text, obligativitatea postului nu este distrusă, precum nu este distrusă nici Învierea în Evanghelia după Marcu dacă finalul ei nu este autentic, și nu trebuie să fi o pricină de întristare căci zice Hristos: Iar când postiti, nu fiti posomorâti ca fatarnicii; ca ei îsi mânjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca țin post; adevar vă graiesc, își iau plata lor. (Mat 6:16 )

Exemplele noastre vor continua și în următoarele articole.