6- Papirus 6Nu există o lingua sacra. Dacă româna ar fi existat, şi ar fi fost limba de circulaţie în secolul I, cu siguranţă că în această limbă s-ar fi scris Noul-Testament. Nouă ne-a luat mult până să realizăm importanţa faptului că textul Noului Testament trebuie să ajungă la oameni şi ei să se împărtăşească prin cuvânt de Cuvântul (a se vedea articolul lui Nicolaescu despre traducerile româneşti aici ). Faptul că au existat traduceri ale Sf. Scripturi încă din primele secole ne demonstrează subţietatea argumentelor pentru lingua sacra.
Manuscris P6 ne demonstrează acest lucru. Papyrus 6 este un manuscris bilingv grec-copt ce datează din secolul al IV-lea. Conţine şi Prima epistolă a lui Clement care este considerată canonică de către Biserica Coptă. Este unic în felul său deoarece este primul manuscris, din cele păstrate, care are traducerea în coptă la această Epistolă. Cu siguranţă că acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme, dar nu avem manuscrise păstrate de atunci. Conţine câteva pasaje din cap. 10 şi 11 din Evanghelia după Ioan.
Manuscris P6 ne demonstrează acest lucru. Papyrus 6 este un manuscris bilingv grec-copt ce datează din secolul al IV-lea. Conţine şi Prima epistolă a lui Clement care este considerată canonică de către Biserica Coptă. Este unic în felul său deoarece este primul manuscris, din cele păstrate, care are traducerea în coptă la această Epistolă. Cu siguranţă că acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme, dar nu avem manuscrise păstrate de atunci. Conţine câteva pasaje din cap. 10 şi 11 din Evanghelia după Ioan.
| Locatia actuală : | Straßburg, Bibl. Nat. et Univ., P. Copt. 379, 381, 382, 384 | ||||||||
| Data: | IV (V-VI: Maldfeld, Dobschütz, Schofield; VII-VIII: Schmidt) | ||||||||
| Cuprins: | e Jn 10:1-2, 4-7, 9-10; 11:1-8, 45-52 | ||||||||
| Descriere: |
|
| Bibliografie: | |
| Ed.: | Rösch, F.: Bruchstücke des ersten Clemensbriefes nach dem achmimischen Papyrus der Straßburger Universitäts- und Landesbibliothek, Straßburg 1910, 119-122, 131-134, 143-148; Schofield 118-125 |
| Lit.: | Rep., 223f.; Turner, 145; TNT 1, 96, 159, 244; TNT 2, 106, 248; Hirunuma I, 55-59; Elliott, 23 |
Traducere Proprie
[10, 1] [αμη]ν αμην λεγω [υμιν ο μη εισ Amin, amin zic vouă: Cine nu in-
ερ]χ̣ομενος δια̣ [της θυρας εις tră prin poartă, în
τη]ν αυλην τω[ν προβατων αλ staulul oilor, ci λ]α̣ αναβ[αινων αλλαχοθεν εκει sare pe altă cale, ace-
ν]ο̣ς κλε̣[πτης εστιν και ληστης] la este un hoţ şi un tâlhar.
[10, 2] [ο δ]ε ε[ισερχομενος δια της θυρας] Cine intră prin poartă
lacuna lacuna
[10, 4] lacuna
π̣[ορευεται και τα προβατα αυτω] merge şi oile îi
ακ[ολουθει οτι οιδασιν την φωνην] urmează căci cunosc glasul
αυ̣[τ]ο̣υ̣ [10, 5] α̣[λλοτριω δε ου μη ακολουθη] lui. Unui străin nu îi urmează
σ̣ωσιν α̣[λλα] φε[υξονται απ αυτου] ci vor fugi de la el
ο̣τι ουκ οι[δα]σι τ[ην φωνην των αλλο] pentru că nu cunosc glasul celor
τριω̣ν· [10, 6] τα[υτ]ην [την παροιμιαν ειπεν] străini.Această pildă le-a spus-o
αυτ̣οις ο ις̅ [εκεινοι δε ουκ εγνωσαν] IS, dar ei n-au înţeles
τι ην α [ελαλει αυτοις] [10, 7] [ειπεν ουν πα] ce erau cele pe care le spunea lor. A zis
λιν̣ ο ις̣̅ [αμην αμην λεγω υμιν οτι] deci iarăşi IS. Amin, amin zic vouă
lacuna lacuna
[10, 9] lacuna [εισ
ελευσεται και] εξελ̣[ευσεται και νο şi va intra şi va ieşi şi păşune
μην ευρησει] [10, 10] [ο δ]ε κλ[επτης ουκ ερχε va găsi. Hoţul nu vine
ται ει μη ινα κλ]εψη [και θυση και] decât ca să fure şi să înjunghie şi
lacuna lacuna
[11, 1] [η]ν̣ δ̣ε̣ τις εκε̣[ι α]σ̣θ̣[ενων λαζαρος] Şi era un bolnav, Lazăr
α̣πο β̣ηθα̣ν̣ια[ς] ε̣κ τ̣[ης κωμης μαριας] din Betania, din satul Mariei şi
και μαρθ[ας] τη[ς] α̣δε[λφης αυτης] [11, 2] [ην] al Martei, sora ei.
δε μαρια[μ] η α̣[λειψασα τον κν̅] Iar Maria era cea care a uns pe Domnul
μυρωι κα̣[ι] εκμ̣[αξασα τους ποδας] cu mir şi I-a şters picioarele
αυτου ταις θ̣ριξ̣ι[ν αυτης ης ο αδελ] lui cu părul ei, al cărei fra-
φ̣ος λαζαρος [η]σθενει. [11, 3] [απεστει] te Lazăr era bolnav. Deci, au trimis
λαν ουν αι αδ[ε]λφαι πρ[ος αυτον] surorile la El,
λεγουσαι̣ κε̅ ιδε [ο]ν̣ φιλε[ις ασ] zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti
θενει· [11, 4] [ακο]υσας δ̣ε̣ [ο] ις̅ ειπ̣[εν αυ] este bolnav. Auzind Iisus a zis: Aceas-
τ̣η η α̣[σθ]ενεια [ουκ] ε̣σ̣[τιν προς tă boală nu este spre
θανατο]ν· αλλ [υπερ της] δ̣ο̣[ξης moarte, ci pentru slava
του θυ̅] ιν̣α̣ δ̣[οξασθη] ο υ[ιος του lui Dumnezeu, ca să fie slăvit Fiul lui θυ̅ δ]ι̣ αυτ̣[ης] [11, 5] [ηγαπ]α δε [ο ις̅ Dumnezeu prin ea, Şi iubea IS
την] μαρ[θαν και τη]ν μ[αριαμ την pe Marta şi pe Maria
αδε]λ̣φην αυ̣[της και] τ̣ον̣ [λαζαρον] sora ei şi pe Lazăr.
[11, 6] [ως ου]ν ηκουσε̣[ν οτι ασθενει το Când a auzit, deci, că este bolnav,
τε με]ν εμει[νεν εν ω ην τοπω atunci a rămas în locul în care era.
δυο ημ]ερας· [11, 7] [επειτα μετα τουτο λε două zile. Apoi, după aceea, a zis
γει τοις] μαθ̣[ηταις αγωμεν εις ucenicilor: Să mergem în
την ιουδ]αιαν̣ [παλιν] [11, 8] [λεγουσιν] Iudeea iarăşi. Au zis
lacuna lacuna
[11, 45] πολλοι ουν εκ των ιουδαιων οι Deci mulţi dintre iudeii
ελθοντες προς την μαριαμ· κα̣[ι] care au venit la Maria şi
θεασαμενοι α εποιησεν επισ care văzuseră cele pe care le-a făcut au crezut
[τευσαν εις αυτον] [11, 46] [τιν]ες δε εξ αυ în El. Iar unii dintre ei
[των απηλθον προς τ]ο̣υ̣ς φαρισαιους au mers la farisei
[και ειπαν αυτοις α] επ̣ο̣ιησεν ις̅ şi le-au spus cele pe care le-a făcut Iisus.
[11, 47] [συνηγαγον ουν οι αρ]χι̣ερεις Deci au adunat arhiereii
[και οι φαρισαιοι συνεδριο]ν̣ και ελε şi fariseii sinedriul şi zi-
[γον τι ποιουμεν οτι ουτο]ς̣ ο̣ α̣ν̣θρ̣ω̣ ceau: Ce facem, pentru că acest Om
[πος πολλα ποιει σημεια] [11, 48] εαν face multe minuni? Dacă-L
[αφωμεν αυτον ουτως] παντες̣ lăsăm aşa toţi
[πιστευσουσιν εις αυτον] κ̣αι ελευ vor crede în El, şi vor ve-
[σονται οι ρωμαιοι και αρο]υ̣σιν ημων ni romanii şi vor lua
[και τον τοπον και το εθνο]ς̣· locul şi neamul nostru.
[11, 49] [εις δε τις εξ αυτων καια]φας Iar unul dintre ei, Caiafa,
[αρχιερευς ων του ενιαυτο]υ̣ εκειν[ου care era arhiereu în anul acela
ειπεν αυτοις υ]με[ις ουκ] ο̣ιδατ̣[ε le-a zis: Voi nu ştiţi
ουδεν] [11, 50] [ουδε λο]γ̣ι̣ζε̣[σθε ο]τ̣ι συμ nimic Nici nu socotiţi că
[φερει υμιν ι]ν̣[α εις αν]θ̣ρω ne este mai de folos nouă
[πος αποθαν]η̣ υ[περ του λαο]υ̣ să moară un om pentru popor
[και μη ολον το] ε[θνος αποληται] [11, 51] [του şi să nu piară tot neamul.
το δε αφ εαυτου] ουκ ε̣[ιπεν] α̣λλα̣ Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci,
[αρχιερευς ων] του ε[νια]υ̣του̣ εκ̣[ει fiind arhiereu al anului
νου επροφητευσεν οτι ε]μ̣ελ̣λ̣ε̣[ν aceluia, a profeţit că Iisus avea
ις̅ αποθνησκειν υπερ το]υ̣ εθ̣[νους] să moară pentru neam,
[11, 52] [και ουχ υπερ του εθνους μονον Şi nu numai pentru neam,
αλλ ινα και τα τεκ]ν̣α του [θ]υ̣̅ [τα ci şi ca pe fiii lui Dumnezeu
διεσκορπισμενα] συναγαγη ε̣ι̣ς ε̣ν̣ cei risipiţi să-i adune întru una.
lacuna lacună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu