Papirusuri si Manuscrise

  ^{1 Papirus nr. 1}

Unul dintre cele mai importante manuscrise ale Evangheliei după Matei. Este datat datorită scrierii, compoziţiei materiale în secolul al treilea. Ceea ce este specific scrierii în această perioadă este scrierea uncială (cu litere capitale) şi cursivă (fără spaţii între cuvinte). Acest manuscris a fost descoperit în Egipt în faimosul oraş Oxyrhynchus unde au fost descoperite multe alte manuscrise biblic. Până la descoperirea Papirusului 45 acesta a fost cel mai vechi papirus cunoscut. Este înrudit cu Codex Sinaiticus şi Codex Vaticanus.

Locaţia actuală:     Philadelphia, PA, Univ. of Penns., Univ. Mus. of Arch. and Anthropo., the Egypt. Sect., E 2746

Data:     sec. III

Conţinut:     evanghelia  Mt 1:1-9.12v; 1:14-20.23r

Descriere:      Folios:    2 Frg

Dimensiuni :     (25 x 13 cm)

                   Lines:    27v; 25r (37-38)

                  Coloane:    1

Bibliografie   

Ed.:     OxyPap I (1898) 4-7 (Pl.); Wessely, C.: Les plus anciens monuments du Christianisme, in: PO IV,2 (1907) 142 (Pl.); Schofield 86-91

Lit.:     Rep., 215f.; Turner, 145; TNT 1, 57, 95f., 159, 244; TNT 2, 67, 105f., 248; Hirunuma I, 1-9 (2 Pl.); Comfort, 38-41 (1 Pl.); Elliott, 2                                   

Papirus 1 recto (rezoluţie mare)

 

Papirus 1 verso (rezolutie mare)

Transcrierea Textului

Recto

ceea ce este încadrat între paranteze pătrate [...] este completarea editorului datorita distrugerii manuscrisului

α                                    TRADUCERE PROPRIE

[1:1] βιβλος γενεσεως ΙΥ ΧΥ ΥΥ δαυιδ [ΥΥ]Cartea neamului lui IS HS,fiul lui David,[fiul lui] 

αβρααμ [1:2] αβρααμ ε̣γ̣εννησεν τον̣ [ισαακ]    Avraam. Avraam a născut pe [Isaac];

ισαακ δ̣[ε] ε̣γενν̣η̣σεν τ[ον] ιακω̣β̣ [ιακωβ]        Isaac a născut pe Iacov; [Iacov]

δε εγ[ε]ν̣ν̣ησεν̣ τ̣ον̣ ιου̣δαν κ̣[α]ι̣ τ̣[ους]              a născut pe Iuda şi pe

α̣[δ]ελφο̣υ̣ς αυτου [1:3] ιουδα̣ς̣ δ̣ε εγεν̣ν̣η̣          fraţii lui; Iuda a născut

σ̣ε̣ν̣ τον φαρες και τον ζαρε εκ της θα̣               pe Fares şi pe Zara, din Tamar;

μ̣αρ̣ φαρες δε εγεννησεν τον ε̣σρ̣ωμ                 Fares a născut pe Esrom;

εσ[ρω]μ̣ δε εγ̣ε̣ννη̣σ̣ε̣ν τ̣[ο]ν̣ α̣ρ̣α̣μ̣ [1:4] α̣[ραμ] Esrom a născut pe Aram; Aram

δε̣ [ε]γ̣ε̣ννησεν το̣ν̣ α̣μ̣μ̣ι̣ν̣α̣δ̣α̣β̣ α̣μ̣                     a născut pe Aminadav; Aminadav

μ̣[ι]ν̣α̣δ̣[α]β δε εγεννησεν̣ τον ναασ̣σων             a născut pe Naason;

ν̣αα[σ]σων δε εγενν[ησ]ε̣ν τον σαλ̣[μω]ν          Naason a născut pe Salmon;

[1:5] σαλμων δε εγενν[η]σ̣εν τον βοες̣ [εκ]       Salmon a născut pe Booz, din

της ραχαβ βοες δε ε̣γ̣ε̣ννησεν τον ι                    Rahav; Booz a născut pe Io-

ωβηδ εκ της ρ[ο]υθ ιω̣[βηδ δ]ε εγεννη̣              bed, din Rut; Iobed a născut 

σεν τον ιεσ̣σ̣α̣ι [1:6] ιεσ̣σ̣[αι] δ̣ε ε̣γ̣ε̣ν̣νησεν       pe Iesei; Iesei a născut pe

τον δα̣υ̣ι̣δ̣ τ̣ον βα̣σιλ̣ε̣[α δαυ]ι̣δ̣ δ̣ε̣ εγ̣εν              David regele; David a năs-

νησ̣εν τον σο̣λο̣μωνα̣ ε̣κ̣ τ̣η̣ς ουρειου. [1:7] σο̣  cut pe Solomon din cea a lui Urie;

λομ̣ων δε εγενν̣ησ̣εν̣ τ̣ο̣ν̣ [ρ]οβοαμ ροβο           Solomon a născut pe Roboam; Robo-

α̣μ δε εγ̣ενν̣η̣σ̣εν̣ τ̣[ο]ν̣ [αβει]α αβ̣ει̣α̣ δε             am a născut pe Abia; Abia a

εγεν̣ν̣ησεν [το]ν ασα̣[φ] [1:8] [α]σ[α]φ̣ δε̣ ε̣γ̣ε̣ν   născut pe Asa; Asa

νη̣σ̣ε̣ν̣ τον ιωσαφατ̣ ι̣[ω]σ̣α̣φατ δ[ε] ε̣γε̣ν            a născut pe Iosafat; Iosafat a născut

ν[η]σ̣ε̣[ν] το̣ν̣ ιωραμ ιωρ̣α̣μ̣ δε εγεν̣[νησεν         pe Ioram; Ioram a născut

τον] ο̣ζε̣[ι]α̣ν [1:9] οζει̣ας̣ δ̣ε εγ̣εν̣[νησεν]           pe Ozia; Ozia a născut

lacuna [1:12] lacuna [με                                       lacuna..... lacuna......

τοικεσιαν βαβυλωνος ιεχονι]ας εγ[εν                [Dupa] exilul în Babilon Iehonia a născut....

νησεν] lacuna

Verso

[1:14] [lacuna] β

[τον σ]α̣δω[κ σ]αδωκ̣ δε̣ ε̣γεννησεν το[ν                      pe Sadoc; Sadoc a născut pe

αχειμ] αχ̣ειμ δε εγε[ν]νησεν τον ελιου[δ]                     Achim; Achim a născut pe Eliud;

[1:15] [ελιου]δ̣ δ̣ε̣ εγ[εν]νη̣[σ]ε̣[ν] τον ελε̣α̣ζαρ ελε      Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar

[αζ]α̣ρ [δε εγ]ενν̣ησεν [το]ν μ̣α̣θ̣θα̣ν̣ μαθθα̣[ν]              a născut pe Matan; Matan

δ̣ε ε̣γε̣ν̣νη̣[σ]ε̣ν τον̣ [ι]ακωβ [1:16] ια̣κωβ δε                 a născut pe Iacov; Iacov a

[εγ]εννησ̣εν̣ τ̣ον ιωσ̣η̣φ τον α̣νδρα μ̣[α]                         născut pe Iosif, logodnicul Ma riei,

ρ̣ι̣ας̣ [ε]ξ ης εγενν[ηθ]η̣ ΙΣ ο λεγομενο[ς ΧΣ]     cea din care a fost născut IS, Cel numit [HS]

[1:17] π̣ασ̣α̣ι̣ ο̣υ̣ν̣ γ̣ε̣[νε]α̣ι̣ α̣πο αβρααμ εω̣ς̣  Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la

δαυιδ γενεαι ΙΔ και̣ απο̣ [δ]α̣[υ]ι̣δ̣ [ε]ω̣ς̣ τ̣η̣[ς]     David sunt 14; şi de la David până la

μετοικεσ̣ια̣ς βαβυλωνο̣[ς] γ̣ε[νεαι] ΙΔ κ̣α̣[ι]        exilul în Babilon sunt 14; şi

α̣π̣ο της μετ̣[οι]κεσι̣ας βα̣β[υ]λων̣[ο]ς εως         de la exilul în Babilon până la

του ΧΥ γ̣ενε̣α̣ι̣ [Ι]Δ [1:18] του δε ΙΥ ΧΥ η γενε  HS sunt 14 neamuri. Iar naşterea lui IS HS

σις ουτως ην μ̣ν̣ηστ̣ε̣[υ]θεισης της μη                 aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită 

τρος αυτου μ̣[αρι]α̣[ς] τω̣ [ιω]σηφ πριν η συν      cu Iosif, mai inainte de a fi împre-

[ε]λ̣θε̣[ι]ν αυ[το]υ̣[ς] ε̣υ̣ρε̣[θη] ε̣ν γ̣αστρι εχου     ună, s-a aflat având în pântece

σα̣ ε̣[κ ΠΝΣ αγιου] [1:19] [ιωσηφ δε ο] ανη̣ρ̣ α̣υ̣  d[e la Duhul Sfânt].Iosif, logodnicul ei,

τ̣η̣ς̣ [δι]κ̣α̣ι[ος ων και μη θελων αυτην]                drept fiind şi nevrând

δ̣ειγμα̣[τ]ε̣[ισαι εβουλη]θ̣η̣ [λαθρα                        s-o descopere, a hotărât

α]π̣ο̣λυ[σαι] α̣[υ]τ̣[η]ν̣ [1:20] [τ]αυ̣τ̣α̣ [δε αυτου εν    s-o părăsească în ascuns. acestea 

θ]υ̣μ̣η[θεντος ι]δ̣ο̣υ̣ α̣γ̣[γελο]ς̣ ΚΥ [κ]α̣[τ              cugetând el  iată îngerul Domnului i s-a

ο]ν̣αρ [εφανη αυ]τω̣ [λεγων] ι̣ω̣σ̣[η]φ                   arătat în vis, grăind: Iosife,

υιος] δ̣[αυιδ] μ̣[η] φο̣[βηθη]ς̣ π̣α̣ρ̣[αλαβ]ει̅            fiul lui David, nu te teme a lua

[μ]α̣ρι̣α̣ν̣ [την] γ̣υ̣ναι[κα σου] τ̣ο̣ [γαρ εν αυ          pe Maria, logodnica ta, că ce

τη γεν]νηθ̣ε̣ν̣ ε̣[κ] ΠΝΣ [εστιν] α̣[γιου]                 s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sf.

[1:21-23] lacuna                                                    [1:21-23] lacuna

με̣[θερμηνευομενον μεθ ημων ο ΘΣ]        ce se tâlcuieşte: Cu noi [este] Dumnezeu".

^{2 Papirus nr. 2}

Manuscrisele găzduite de bibliotecile italiene și de cele din spațiul francofon, în mare parte (până la lansarea site-ului Bibliotecii Naționale a Franței) merg după regula antică de înlăturarea a prafului de pe raft. Cererile trimise către biblioteci sunt refuzate, iar edițiile care conțin manuscrisele se opresc la transliterarea lor și nu merg mai departe cu redarea în facsimile a manuscrisului sau și mai mult la afișarea lui în format digital pe un site oficial. E un privilegiu să posezi un manuscris biblic, dar aces privilegiu este îngropat în obscuritatea unei biblioteci. Dacă ne luăm după drepturile de autor, care împiedică de multe ori redarea manuscriselor biblice ar trebui să ne punem întrebarea dacă aceste manuscrise sunt bunuri comerciale, dacă cei ce le au în custodie sunt posesori ai manuscriselor? Nu am putea acuza atunci, din această perspectivă comercială, pe scribii și copiștii manuscriselor de furtul drepturilor de autor de la autorii cărților biblice? Cu toate acestea, unele manuscrise nu ne sunt accesibile în format digital (cel puțin după o săptămână de căutări asidue). Papirusul 2 reprezință un exemplu edificator din această perspectivă. 

Acest papirus este datat de cercetători între secolele V ( Ermenegildo Pisteli, 'Papiri evangelici', Rivista di Studi Religiosi 6 (1902): 69-70.)și secolul al VI-lea. Ceea ce are specific acest mic fragment de papirus este faptul că pe recto are un pasaj grec din Evanghelia după Ioan, iar pe verso redă un pasaj copt din Evanghelia după Luca. Ca particularități putem vedea că textul grecesc are accente, cu toate că acestea nu sunt în poziția care trebuie, ceea ce face ca textul să fi aparținut unui lecționar scris pe papirus, ceva puțin neobișnuit pentru această perioadă. Scribul redă numele orașului patimilor lui Hristos ca ϊερου[ϲαλ]ή̣μ̣, iar nu ca ιεροσολυμα (după cum vom vedea în Papirusul 66 și 75 și după cum îl găsim de obicei).  Ca nomina sacra avem ϊηλ́ pentru Ἰσραήλ.

Locația:

	Florence, Museo Egizio, Inv. Nr. 7134
Data:	VI (V-VI: Pistelli, Gregory, Soden, Maldfeld; VI-VII: Dobschütz, Schofield)
Cuprins:	In. 12:12-15v
Descriere:	Folios: 1 Frg Dimensiuni:  6,6 x 5,8 cm(25x15 cm) Randuri: 13r; 10v Coloane: 1

Bibliografie:
Ed.:		Textul preluat din Kurt Aland and Barbara Aland. The text of the New Testament: an introduction to the critical editions and to the theory and practice of modern textual criticism. Second edition. Translated by Erroll F Rhodes. Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing Company, 1989, p 96. Pistelli, E.: Papiri evangelici, in: RstRel 6 (1907) 129f.; Schofield 92-95 Elliott, J. K., A Bibliography of Greek New Testament Manuscripts. 2nd Ed., Cambridge 2000,
Lit.:		Rep., 217; Turner, 145; TNT 1, 85, 96, 160, 244; TNT 2, 95, 106, 248; Hirunuma I, 10-12 (1 Pl.); Elliott, 22

 Traducere Proprie

ευαγγελ[ιον]                                                                                 Evanghelie
In. 12:12 

†τῆ επαύριον οχ́λοϲ π̣[ολυϲ  ο  ελθων  ειϲ  την] A doua zi, o mulțime mare, care a venit la
εορτην̀ ακούϲαντ̣[εϲ  οτι  ερχεται  ο  ιϲ]             sărbătoare, auzind că vine Iisus 
ειϲ ϊερου[ϲαλ]ή̣μ̣ 13 ε̣[λαβον  τα  βαια  των]        la Ierusalim, au luat ramuri de
φοινικων̀ κ[αι  εξηλθον  ειϲ  υπαντηϲιν  αυτω       finic  și au ieșit spre întâmpinarea Lui     
κα]ὶ εκραύ[γαζον  ωϲαννα  ευλογημενοϲ             și strigau: Osanna! Binecuvântat [este]
ο] ερχομ́ε[νοϲ  εν  ονοματι  κυ  ο  βαϲιλευϲ          cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul
τ]οῦ ϊηλ́ ε[υρων  δε  ο  ιϲ  οναριον  εκαθιϲεν lui Israel. Dar găsind Iisus un măgăruș a șezut
ε]π αυτ[ο  καθωϲ  εϲτι  γεγραμμενον                   pe el, precum este scris
15 μη] ̀φ̣[– – –]                                                   nu te teme.... 

  6- Papirus 6

Nu există o lingua sacra. Dacă româna ar fi existat, şi ar fi fost limba de circulaţie în secolul I, cu siguranţă că în această limbă s-ar fi scris Noul-Testament. Nouă ne-a luat mult până să realizăm importanţa faptului că textul Noului Testament trebuie să ajungă la oameni şi ei să se împărtăşească prin cuvânt de Cuvântul (a se vedea articolul lui Nicolaescu despre traducerile româneşti aici ). Faptul că au existat traduceri ale Sf. Scripturi încă din primele secole ne demonstrează subţietatea argumentelor pentru lingua sacra.         Manuscris P6 ne demonstrează acest lucru. Papyrus 6 este un manuscris bilingv grec-copt ce datează din secolul al IV-lea. Conţine şi Prima epistolă a lui Clement care este considerată canonică de către Biserica Coptă. Este unic în felul său deoarece este primul manuscris, din cele păstrate, care are traducerea în coptă la această Epistolă. Cu siguranţă că acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme, dar nu avem manuscrise păstrate de atunci.  Conţine câteva pasaje din cap. 10 şi 11 din Evanghelia după Ioan.

Locatia actuală :	Straßburg, Bibl. Nat. et Univ., P. Copt. 379, 381, 382, 384
Data:	IV (V-VI: Maldfeld, Dobschütz, Schofield; VII-VIII: Schmidt)
Cuprins:	e Jn 10:1-2, 4-7, 9-10; 11:1-8, 45-52
Descriere:	Folios: 15 Frg (4 fol.) Dimenisuni:  (28 x 15 cm) Lines: (30) Columns: 1

Bibliografie:
Ed.:	Rösch, F.: Bruchstücke des ersten Clemensbriefes nach dem achmimischen Papyrus der Straßburger Universitäts- und Landesbibliothek, Straßburg 1910, 119-122, 131-134, 143-148; Schofield 118-125
Lit.:	Rep., 223f.; Turner, 145; TNT 1, 96, 159, 244; TNT 2, 106, 248; Hirunuma I, 55-59; Elliott, 23

P6 fila 1 (rezoluţie mare)

 

 

P6 fila 2 rezoluţie mare 

 Fila 3 reziluţie mare

 Fila 4 rezoluţie mare

                                                                                Traducere Proprie  [10, 1] [αμη]ν αμην λεγω [υμιν ο μη εισ             Amin, amin zic vouă: Cine nu in- ερ]χ̣ομενος δια̣ [της θυρας εις                          tră prin poartă, în τη]ν αυλην τω[ν προβατων αλ                          staulul oilor, ci λ]α̣ αναβ[αινων αλλαχοθεν εκει                       sare pe altă cale, ace- ν]ο̣ς κλε̣[πτης εστιν και ληστης]                       la este un hoţ şi un tâlhar. [10, 2] [ο δ]ε ε[ισερχομενος δια της θυρας]        Cine intră prin poartă lacuna                                                                lacuna [10, 4] lacuna π̣[ορευεται και τα προβατα αυτω]                    merge şi oile îi ακ[ολουθει οτι οιδασιν την φωνην]                 urmează  căci cunosc glasul  αυ̣[τ]ο̣υ̣ [10, 5] α̣[λλοτριω δε ου μη ακολουθη]  lui. Unui străin nu îi urmează σ̣ωσιν α̣[λλα] φε[υξονται απ αυτου]                ci vor fugi de la el ο̣τι ουκ οι[δα]σι τ[ην φωνην των αλλο]           pentru că nu cunosc glasul celor τριω̣ν· [10, 6] τα[υτ]ην [την παροιμιαν ειπεν]     străini.Această pildă le-a spus-o αυτ̣οις ο ις̅ [εκεινοι δε ουκ εγνωσαν]              IS, dar ei n-au înţeles τι ην α [ελαλει αυτοις] [10, 7] [ειπεν ουν πα]     ce erau cele pe care le spunea lor. A zis  λιν̣ ο ις̣̅ [αμην αμην λεγω υμιν οτι]                 deci iarăşi IS. Amin, amin zic vouă lacuna                                                              lacuna [10, 9] lacuna [εισ ελευσεται και] εξελ̣[ευσεται και νο               şi va intra şi va ieşi şi păşune μην ευρησει] [10, 10] [ο δ]ε κλ[επτης ουκ ερχε  va găsi. Hoţul nu vine ται ει μη ινα κλ]εψη [και θυση και]                decât ca să fure şi să înjunghie şi lacuna                                                              lacuna [11, 1] [η]ν̣ δ̣ε̣ τις εκε̣[ι α]σ̣θ̣[ενων λαζαρος]       Şi era un bolnav, Lazăr  α̣πο β̣ηθα̣ν̣ια[ς] ε̣κ τ̣[ης κωμης μαριας]           din Betania, din satul Mariei şi και μαρθ[ας] τη[ς] α̣δε[λφης αυτης] [11, 2] [ην] al Martei, sora ei. δε μαρια[μ]  η α̣[λειψασα τον κν̅]                    Iar Maria era cea care a uns pe Domnul μυρωι κα̣[ι] εκμ̣[αξασα τους ποδας]                cu mir  şi I-a şters picioarele αυτου ταις θ̣ριξ̣ι[ν αυτης ης ο αδελ]                 lui  cu părul ei, al cărei fra-  φ̣ος λαζαρος [η]σθενει. [11, 3] [απεστει]            te Lazăr era bolnav. Deci, au trimis λαν ουν αι αδ[ε]λφαι πρ[ος αυτον]                  surorile la El, λεγουσαι̣ κε̅ ιδε [ο]ν̣ φιλε[ις ασ]                     zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti θενει· [11, 4] [ακο]υσας δ̣ε̣ [ο] ις̅ ειπ̣[εν αυ]      este bolnav. Auzind Iisus a zis: Aceas- τ̣η η α̣[σθ]ενεια [ουκ] ε̣σ̣[τιν προς                   tă boală nu este spre θανατο]ν· αλλ [υπερ της] δ̣ο̣[ξης                    moarte, ci pentru slava του θυ̅] ιν̣α̣ δ̣[οξασθη] ο υ[ιος του                  lui Dumnezeu, ca să fie slăvit Fiul lui θυ̅ δ]ι̣ αυτ̣[ης] [11, 5] [ηγαπ]α δε [ο ις̅                Dumnezeu  prin ea,  Şi iubea IS την] μαρ[θαν και τη]ν μ[αριαμ την                 pe Marta şi pe Maria αδε]λ̣φην αυ̣[της  και] τ̣ον̣ [λαζαρον]             sora ei şi pe Lazăr. [11, 6] [ως ου]ν ηκουσε̣[ν οτι ασθενει το         Când a auzit, deci, că este bolnav, τε με]ν εμει[νεν εν ω ην τοπω                      atunci a rămas  în locul în care era. δυο ημ]ερας· [11, 7] [επειτα μετα τουτο λε     două zile. Apoi, după aceea, a zis γει τοις] μαθ̣[ηταις αγωμεν εις                     ucenicilor: Să mergem  în την ιουδ]αιαν̣ [παλιν] [11, 8] [λεγουσιν]           Iudeea iarăşi. Au zis lacuna                                                              lacuna [11, 45] πολλοι ουν εκ των ιουδαιων οι             Deci mulţi dintre iudeii ελθοντες προς την μαριαμ· κα̣[ι]                   care au venit la Maria şi θεασαμενοι α εποιησεν επισ                         care văzuseră cele pe care le-a făcut au crezut [τευσαν εις αυτον] [11, 46] [τιν]ες δε εξ αυ     în El.  Iar unii dintre ei [των απηλθον προς τ]ο̣υ̣ς φαρισαιους         au mers la farisei [και ειπαν αυτοις α] επ̣ο̣ιησεν ις̅                  şi le-au spus cele pe care le-a făcut Iisus. [11, 47] [συνηγαγον ουν οι αρ]χι̣ερεις             Deci au adunat arhiereii   [και οι φαρισαιοι συνεδριο]ν̣ και ελε          şi fariseii sinedriul şi zi- [γον τι ποιουμεν οτι ουτο]ς̣ ο̣ α̣ν̣θρ̣ω̣          ceau: Ce facem, pentru că acest Om [πος πολλα ποιει σημεια] [11, 48] εαν            face multe minuni? Dacă-L [αφωμεν αυτον ουτως] παντες̣                   lăsăm aşa toţi [πιστευσουσιν εις αυτον] κ̣αι ελευ             vor crede în El, şi vor ve- [σονται οι ρωμαιοι και αρο]υ̣σιν ημων       ni romanii şi vor lua [και τον τοπον και το εθνο]ς̣·                      locul şi neamul nostru. [11, 49] [εις δε τις εξ αυτων καια]φας            Iar  unul dintre ei, Caiafa, [αρχιερευς ων του ενιαυτο]υ̣ εκειν[ου       care era arhiereu în anul acela ειπεν αυτοις υ]με[ις ουκ] ο̣ιδατ̣[ε               le-a zis: Voi nu ştiţi ουδεν] [11, 50] [ουδε λο]γ̣ι̣ζε̣[σθε ο]τ̣ι συμ    nimic Nici nu socotiţi că [φερει υμιν ι]ν̣[α εις αν]θ̣ρω                       ne este mai de folos nouă [πος αποθαν]η̣ υ[περ του λαο]υ̣                  să moară un om pentru popor [και μη ολον το] ε[θνος αποληται]  [11, 51] [του  şi să nu piară tot neamul. το δε αφ εαυτου] ουκ ε̣[ιπεν] α̣λλα̣           Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, [αρχιερευς ων] του ε[νια]υ̣του̣ εκ̣[ει         fiind arhiereu al anului νου επροφητευσεν οτι ε]μ̣ελ̣λ̣ε̣[ν             aceluia, a profeţit că Iisus avea ις̅ αποθνησκειν υπερ το]υ̣ εθ̣[νους]         să moară pentru neam, [11, 52] [και ουχ υπερ του εθνους μονον    Şi nu numai pentru neam, αλλ ινα και τα τεκ]ν̣α του [θ]υ̣̅ [τα           ci şi ca pe fiii lui Dumnezeu διεσκορπισμενα] συναγαγη ε̣ι̣ς ε̣ν̣          cei risipiţi să-i adune întru una. lacuna                                                     lacună

^{9  Papirus nr. 9}

Mărturiile manuscriselor epistolelor ioaneice sunt destul de vulnerabile, neavând o susținere foarte importantă din partea principalelor manuscrise biblice. Avem însă un papirus, sau mai bine zis o parte a unei părți de manuscris, care conține un fragment din cap al 4-lea din prima epistolă ioaneică, scrierea datează din jurul anilor 250. Acest fragment are câteva exemple de nomina sacra numiri sfinte: θ̅ς̅, χ̅θ̅ς̅, un nomen sacrum foarte ciudat, care poate să fie θ̅ς̅ Dumnezeu, fie χ̅ρ̅ς̅ Hristos, altele sunt: ι̅η̅]ς̣̅, [υ̅]ς.̅   Caligrafia este foarte neîngrijită, iar în scriere s-au strecurat câteva greșeli de exprimare și transcriere, de ex.: în loc de verbul ηγαπησεν “a iubit” se folosește o formă nemaîntâlnită în limba greacă cea de ταπρισεν, cu înțeles neidentificabil. În loc de τον θ̅ν̅ pe Dumnezeu avem grupul de litere τονειν. Uneori scribul omite litere, în loc de εχει avem εχι, ceea ce dovedește că scribul a fost neexperimentat și probabil, puțin cunoscător al limbii grecești. O altă diferență față de textul receptus este că acest manuscris nu atestă în v. 15 varianta  καὶ αὐτὸς ἐν τῷ θεῷ şi el întru Dumnezeu, ci are varianta și Dumnezeu întru el este ο θ̅ς̅ εν αυ]τω εστιν.

Locație:	Cambridge, MA, Harvard Univ., Semit. Mus., Inv. Nr. 3736
Data:	Secolul  III (IV/V: Gregory, Soden, Clark, Maldfeld, Grenfell/Hunt, Schofield)
cuprins:	c 1 Jn 4:11-12r; 4:14-17v
Descriere fizică:	Folios: 1 Frg Dimensions:  7,3 x 5,2 cm (11 x 15) Lines: 6r, 11v (16) Columns: 1

Bibliografie:
Ed.:	OxyPap III (1903) 2-3; Schofield 134-136
Lit.:	Rep., 227; Turner, 98; ANTT 6, 9-10; TNT 1, 95f.; TNT 2, 105f.; Hirunuma I, 69-71 (2 Pl.); Comfort, 79-81 (2 Pl.); Elliott, 23

 Rezoluție mare

 rezoluție mare

Traducere proprie

¹¹ο θ̅ς̅ ταπρισεν η[μας και ημεις     ....dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi,

οφιλομεν αλλη[λους αγαπαν     datori suntem să ne iubim unul pe altul.

¹²ουδεις ποποτε τ[εθεαται       nimeni niciodată nu l-a văzut

τονειν εαν αγαπ̣[ωμεν αλλη    pe Dumnezeu, dacă ne iubim unul

λους ο θ̅ς̅ ε̅ ̅ ημιν [μενει και α    pe altul, Dumnezeu întru noi rămâne, şi dra-

γαπη] α̣υτου τ[ετελειωμενη      gostea lui este desăvârşită....

 [4:13–14 lipsă]

[verso]

¹⁴απεσταλκεν τ]ο[ν υ̅ν̅ σωτη       a trimis pe Fiul, Mântui-

ρα του κοσμ]ου [¹⁵ος εαν ομολο   tor al lumii, Cel ce va mărtu-

γηση οτι ι̅η̅]ς̣̅ εστιν ο [υ̅]ς̅ του       risi ca IIS este Fiul lui

θ̅υ̅ ο θ̅ς̅ εν] αυτω μενει και            Dumnezeu, Dumnezeu întru el ramâne si

ο θ̅ς̅ εν αυ]τω εστιν ¹⁶και ημεις   Dumnezeu în el este și noi

εγνωκαμε]ν και πεπιστευκα          am cunoscut și am crezut

μεν την] αγαπην ην εχι ο χ̅θ̅ς̅     dragostea pe care o are Dumnezeu [sau Hristos]

εν ημιν ο θ̅]ς̅ α[γ]απη εστιν κα̅      în noi,  Dumnezeu este iubire și

ο μενων ε]ν τη αγαπη εν τω           cel ce rămâne în iubre în  

θ̅ω̅ μενει και ο θ̅]ς̅ εν αυτω [μ]ε̣̅̅        Dumnezeu rămâne și Dumnezeu în el

ει ¹⁷εν τουτω τετ]ελ[ειωται η   rămâne, întru aceasta este desăvârșită...

^{10 Papirus nr. 10} 

Pentru a arăta și dovada manuscriselor biblice a faptului că programul paulin nu era reprezentat de un mega program misionar mondial, vom traduce unul dintre cele mai inportante manuscrise care conțin adresarea epistolară către Roamni. Alături de Papirusul 26, Papirusul 10 este unul dintre cele mai importante pentru determinarea textului adresării epistolare. Datarea paleografică îl plasează undeva la începutul secolului al IV-lea, la data de 316. Despre acest papirus putem afirma că este scris foarte neîngrijit, pe o singură coloană, realizat de un scrib puțin experimentat. Cu toate acestea textul păstrat (Romani 1:1-7) este aproape intact în afară de câteva omiteri despre care vom face câteva mențiuni: în introducere acest manuscris are adresarea Παῦλος δοῦλος ΧΡΥ ἸΗΥ (Pavel, rob al lui Hristos Iisus), iar alte mannuscrise, precum P26, au adresarea Παῦλος δοῦλος ἸΗΥ ΧΡΥ (Pavel, rob al lui Iisus Hristos), cum au citările patristice ale Sf. Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa, Hrisostom; apoi termenul ἁγίαις din v. 2, este scris ἁγείαις, amare termenul ἁγιωσσύνης pentru ἁγιωσύνης; rândul 8 ἀ[π]οστολων pentru ἀ[π]οστολήν, ὑπακωόν pentru ὑπακοήν; rândul 11 ἡμῖν pentru ὑμῖν, versetul 6 ἐν οἷς ἐστε καὶ ὑμεῖς κλητοὶ, despre care am mai vorbit, este în întregime omis, iar finalul versetului 7 are aceeași structură ca în v. 1 ΗΡΥ ΙΗΥ (Hristos Iisus), iar nu ΙΗΥ ΗΡΥ (Iisus Hristos). Textul face parte din tradiția alexandrină. Textul conține 18 nomina sacra și a acesta a fost probabil scopul exercițiului de scriere, familiarizarea cu prescurtarile numelor.(cf. Annemarie Luijendijk)

Locația:	Cambridge, Mass., Harvard Univ., Semitic Mus., Inv. Nr. 2218 (P. Oxy. 209)
Data:	IV (Gregory, Soden, Dobschütz, Maldfeld; early IV: Grenfell/Hunt, Schofield, Clark, Cavallo/Maehler)
Conține:	p Ro 1:1-7r
Descrierea Fizică:	Folios: 1 Frg Dimensiuni:  (25,2 x 19,9 cm) Randuri: 11 Coloane: 1

Bibliografie:
Articol: Ed.:	Annemarie Luijendijk, A New Testament Papyrus and Its Documentary Context: An Early Christian Writing Exercise from the Archive of Leonides (P.Oxy. II 209/p10), JBL 129, no. 3 (2010): 575–596. OxyPap II (18999) 8-9 (1 Pl.); Wessely, C.: Les plus anciens monuments du Christianisme, in: PO IV,2 (1907) 148-150 (1 Pl.); Schofield, 137 -140
Lit.:	Rep., 228.; Turner, 146; TNT 1, 85, 96, 159, 245; TNT 2, 95, 106, 250; Cavallo/Maehler, 8, 125 (Pl. 1a); Hirunuma I, 72-75 (1 Pl.); ANTT 12, XXIf. ;Elliott, 23 rezoluție mare

rezoluție mare

Traducere proprie

Παυλος δουλος ΧΡΥ ἸΗΥ, κλ[η]τος αποστολος [ἀ]φωρις-

μενος εις ευαγγελιον θυ,  ο προεπηγγειλατο δια [τῶ]ν [π]ρω  

φητων αυτου εν γρ[α]φαις αγειαις περι του ΥΥ αυτου του 

γενομενου εκ σπ[ε]ρματος Δαυδ κατα σαρκα, του ορισθεν-

τος ΥΥ ΘΥ εν δυναμει κατα ΠΝΑ αγιωσσυνης εξ ανασ-

τασεως νεκρων, ἸΗΥ ΧΡΥ του ΚΥ ημων, [δι᾽ ου ελαβο]-

μεν χαριν και απ[ο]στολην εις υπακωον πιστεως εν

πασιν τοις εθνες[ιν] υπερ του ονοματος ΙΗΥ ΧΡΥ πασιν

τους ουσιν εν [Ῥ]ωμῃ αγαπητοις ΘΥ, κλητοις αγιοις,

χαρις ημιν και ε[ι]ρηνη απο ΘΥ ΠΡΟΣ ημων και ΚΥ ΗΡΥ

ΙΗΥ

Pavel, rob al lui Hristos Iisus, chemat Apostol, ales 

spre Evanghelia lui Dumnezeu, pe care mai înainte a făgăduit-o prin pro-

feții Lui în Sfintele Scripturi, despre Fiul său, Cel

născut din sămânța lui David, după trup, Cel ce a fost

rânduit Fiu al lui Dumnezeu în putere, după Duhul sfințeniei, din învie-

rea morților, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care  noi am primit 

har și apostolie spre ascultarea credinței între 

toate neamurile, pentru numele lui Iisus Hristos tuturor

celor ce sunt în Roma, iubiților lui Dumnezeu, chemați sfinți, 

har nouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Hristos

Iisus.