Lc. 1:28 Bucură-te cea plină de dar sau cea plină de har?

Versetul 28 din primul capitol al Evangheliei după Luca ridică două probleme la care vom încerca să identificăm un răspuns. Aceste probleme, chiar dacă pentru unii pot fi incomode, cel puțin in faza lor prematură, sunt extrem de importante pentru determinarea înțelesului versetului propus spre analiză. 

1. Prima problemă, cea de factură critico-textuală, încearcă să identifice posibilele lecțiuni diferite, să recunoască ceea ce s-a spus și ceea ce nu s-a spus în textul biblic din manuscrisele păstrate. 

2. A doua problemă, de factură traductologică, încearcă să identifice posibilele surse traductologice ale edițiilor biblice românești, dar în primul rând, formularea răspunsului la această problemă încearcă să ofere câteva nuanțe semantice și chiar teologice la acest verset. 

1. O problemă clară pentru critica textuală și imlicit pentru textul biblic, problemă identificată și în alte articole de pe acest blog, este echivalarea unor pasaje comune și întregirea unui verset printr-un alt verset existent. Există două tradiții textuale pentru acest verset. Prima este reprezentată de către manuscrise precum: Codex Sinaiticus (sec. IV), Codex Vaticanus (sec. IV), codex L (sec. VII) și multe altele, precum și de către Sf. Părinți: Grigore de Nyssa, Serapion, Epifanie al Salaminei, Ioan Damaschin etc. A doua tradiție textuală este reprezentată de manuscrise începând din sec. al V-lea: Codex Alexandrinus, Codex Epraemi rescriptus, Codex Bezae etc. Prima tradiție textuală atestă un text mai scurt: καὶ εἰσελθὼν πρὸς αὐτὴν εἶπεν· χαῖρε, κεχαριτωμένη, ὁ κύριος μετὰ σοῦ. A doua tradiție de text aduce un adaos preluat din v. 42 al aceluiași capitol: Καὶ εἰσελθὼν ὁ ἄγγελος πρὸς αὐτὴν εἶπεν, Χαῖρε, κεχαριτωμένη· ὁ κύριος μετὰ σοῦ, εὐλογημένη σὺ ἐν γυναιξίν.Unele lecționare adaugă întregul verset 42 la versetul 28. Aplicând regula criticii textuale prin care un verset mai scurt este probabil mai vechi decât unul mai lung, sau decât unul la care se poate identifica posibila adăugire, vom concluziona că salutarea îngerului Gavriil nu conținea cuvintele: Binecuvântată ești tu între femei, cuvintele aparținând Elisabetei și nu îngerului. Cu toate acestea răspunsul la problema următoare va arăta de ce nu mai era necesar să se fi declarat aceste cuvinte, ele fiind incluse în adresarea îngerului. 

2. Traducerile românești, merg pe cea de-a doua tradiție textuală, cea cu adaos. Astfel, vom reda traducerile în perspectivă diacronică, urmărind identificarea posibilelor influențe din alte limbi.Vom nota cu culoarea roșie ceea ce s-a schimbat de la o ediție la alta.

Biblia București 1688: Şi intrând către ea îngerul zise: Bucură-te cea plină de dar, Domnul e cu tine; blagoslovită  tu între muieri.

Biblia Vulgata 1760: Şi intrând îngerul către ea, au zis: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul e cu tine! Blagoslovită  ești tu între muieri.

 

Biblia Blaj 1795: Şi intrând îngerul către dânsa, au zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, Domnul e cu tine! Blagoslovită  ești tu între muieri.

Noul Testament 1818:Şi intrând Îngerul la dânsa, a zis: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; blagoslovită eşti tu între femei. 

Biblia Sinodală 1914: Şi intrând Îngerul la dânsa, a zis: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei. 

Biblia Cornilescu 1921: Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s'a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!``

Biblia Galaction 1939:  Şi intrând Îngerul la ea, a grăit: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei. 

Biblia Ed. Sinodală 1988: Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

Biblia Bartolomeu Anania 2001:Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

Problema traductologică este sintagma: ceea ce eşti plină de dar sau de har Dacă ne uităm și la traducerea latină a textului grecesc vom fi surprinși că versiunile românești se pretează mai mult pe această traducere decât pe textul grecesc: Et ingressus angelus ad eam dixit: Ave gratia plena: Dominus tecum: benedicta tu in mulieribus. Privind periplul traductologic românesc vedem că  sintagma cea plină de dar s-a transformat în ceea ce eşti plină de har. Cu toate că unele traduceri redau cuvintele îngerului ca pe un simplu salut, textul grecesc implică mult mai mult decât un simplu salut, având în vedere structura întregului pasaj. Mesajul îngerului începe cu un imperativ prin care o cheamă pe Fecioara Maria la o acțiune (χαιρω), cea de a se bucura, a se veseli, arătând după aceasta și care este motivul pentru jubilație, dar poate fi redat și ca o întâmpinare. Formula latină gratia plena nu este echivalentă cu verbul grecesc κεχαριτωμένη. Această formulă gratia plena poate fi o traducere, dar nu a acestui pasaj. Sintagma o putem  găsi în alte două pasaje nou-testamentare: πλήρης χάριτος καὶ ἀληθείας. (plin de har și de adevăr Ioan 1:14) și Στέφανος δὲ πλήρης χάριτος καὶ δυνάμεως (Ștefan, plin de har și de putere Fapte 6:8). În acest pasaj însă avem un verb și nu o construcție. Verbul χαριτόω, provenit de la substantivul χαρις, χαριτος-har (pentru "dar" se folosește cuvântul δωρον) și este folosit doar de două ori în Noul Testament, prima dată în acest pasaj, iar a doua oară în Ep. către Efeseni, cap. 1, v. 6. Verbele terminate în όω sunt verbe cauzative (cf. H.Smyth, Greek Grammar, p. 245) și indică răsfrângerea acțiunii asupra cuiva, o acțiune care are efect asupra unui lucru sau asupra unei persoane. Traducerile românești redau verbul acesta prin prezent cu toate că forma lui este de participiu perfect passiv. Perfectul arată că ațiunea este anterioară desfășurării acținuii prezente, iar aici avem un tip de perfect numit perfect intensiv (Cf. D. Wallace, Greek Grammar beyond Basic, p. 623), care arată o acțiune finalizată în trecut care are repercusiuni asupra prezentului, iar pasivul arată că acțiunea a fost realizată de Dumnezeu asupra Fecioarei Maria. Bunavestire și zămislirea Fiului lui Dumnezeu reprezintă o consecință a stării sale de har primit de la Dumnezeu, iar nu precum sunsțin unele comentarii (a se vedea R.Brown și Fitzmayer și replicile aduse acestora) o viitoare stare de har dăruită prin zămislirea lui Iisus, stare străină condiției Fecioarei, care este privită ca intrument al elecției divine. Starea de har în care se afla Fecioara Maria va fi desăvârșită de zămislirea lui Iisus, dar această stare de har este o stare inițială în care Fecioara se afla înaintea Buneivestiri, și care va fi desăvârșită după aceasta. Dar această stare de har nu trebuie plasată, prin imaculata concepție, înainte de nașterea Fecioarei Maria, ci este o stare dobândită de Fecioara Maria. Valoarea intensivă a lui κεχαριτωμένη (acțiune finalizată în trecut care are repercusiuni asupra prezentului) este întărită de cuvintele îngerului, prin concluzionarea, deci Domnul este cu tine. 

Traducerea propusă ar fi: Bucură-te, ceea ce cu har ai fost dăruită, Domnul [este] cu tine.