Acest articol este partea introductivă a studiului: Răzvan Perșa, "Monogenes- de la Sfânta
Scriptură la Simbolul de Credinţă", în volumul: Fundamentele
biblice ale Crezului Niceo-Constantinopolitan, Editura Mitropolia Olteniei,
Craiova, 2011, pp. 107-129.
Pentru cei interesați de articolul în întregime download aici.
1. Repere Etimologice
Sintagma Μονογενής este compusă din adjectivul μόνος şi substantivul de origine verbală γένος. Adjectivul μόνος este redat în dicţionare prin termenii singurul, unicul.[1]
Disputa filologică se axează pe cea de-a doua structură a sintagmei, şi
anume pe substantivul de origine verbală γένος, formându-se astfel două tabere de opinii
antagonice. Pe de o parte, unii cercetători susţin că termenul γένος este o formă preluată de la verbul γεννάω [2], a
naşte; astfel această sintagmă
poate fi tradusă prin Unicul-Născut,
Singurul-Născut. Verbul γεννάω se referă doar la relaţia ontologică
dintre un copil şi tatăl său, la paternitatea copilului.
Pentru desemnarea maternităţii se foloseşte
exclusiv verbul τίκτω[3]. Astfel γένος arată sursa paternă a descendenţei, iar μόνος[4] arată natura descendenţei[5],
unicitatea şi irepetabilitatea actului de descendenţă, înţelegându-se, astfel
prin Μονογενής unicitatea naşterii sau descendenţei
paterne a unui fiu sau a unei fiice.[6]
Pe de altă parte, alţi cercetători încearcă să
demonstreze că γένος este o structură a verbului γίνομαι
a fi, a deveni, astfel γένος însemnând categorie, fel, chip, iar
prin Μονογενής s-ar înţelege Unicul de felul său, Singurul[7],
punându-se accentul pe unicitate, natura acesteia pierzând orice conotaţie
a descendenţei sau naşterii.[8]
Toţi cercetătorii care
susţin această variantă secundară aduc ca argument primar structura morfologică
Μονογεννήτος care ar corespunde verbului γεννάω cât şi explicaţiile
vagi din lexiconul grecesc.[9] Însă, această
variantă, în cazul în care ar fi acceptată, nu ar avea niciun suport morfologic
adecvat dicţionarelor greceşti, unde nu apare şi nu este folosită de niciun
autor grec[10],
aceasta explicându-se prin înrudirea rădăcinii γεν a verbului γίνομαι cu rădăcina γενν a verbului γεννάω, ceea ce reprezintă
substituirea lui Μονογεννήτος cu Μονογενής.
Această
prezentare a celor două tabere antagonice, în
niciun caz conclusivă, arată că prin toate dovezile morfologice şi
etimologice, se poate susţine că adjectivul μόνος arată unicitatea,
singularitatea, iar γένος arată derivarea sau
naşterea pe filieră paternă, prin Μονογενής înţelegându-se
astfel, prin dovezile lingvistic clare, naşterea unică, sau singulară.
Totuşi,
nu trebuie să aducem ca argumentare finală structura morfologică a unui cuvânt,[11]
deoarece sensul plenar al acestuia este dat de uzanţa semantică a termenului
folosit de către un anumit autor, contextul fiind o structură axială
determinativă a sensului final. De aceea, reperele interne biblice vechi şi
nou-testamentare sunt absolut necesare pentru determinarea înţelesului
sintagmei Μονογενής.
2.
Repere biblice vechi-testamentare
Septuaginta
(LXX) transpune prin sintagma Μονογενής termenul ebraic יָחִיד (unic, singur) în Jud. 11: 34, Ps. 21(22):
21; 24(25): 16; 34(35): 17, Înţel.
7: 22. Termen care este
uneori tradus şi prin adjectivul ἀγαπητός[12] (iubit), precum în Fc.22: 2 .12. 22; Amos 8: 10; Ier. 6: 26;.
În cartea Facerii, termenul יָחִיד desemnează relaţia dintre
Avraam şi Isaac, iar traducerea
grecească foloseşte termenul ἀγαπητός. Acelaşi episod este
preluat de Sf. Ap. Pavel în Ep. către Ev. 11:17[13], dar aici se foloseşte
termenul μονογενής. Unii cercetători
biblici pleacă de la ideea următoare: este imposibil de tradus sintagma μονογενής prin Unicul-Născut
deoarece Avraam a mai avut un fiu, pe Ismael; astfel, suntem obligaţi să
traducem atât pasajele din Facere, cât şi pasajul din Ep. către Ev., prin
termenul ἀγαπητός (cel iubit[14],
sau unicul său fiu după promisiune[15]). John Dahms demontează aceste păreri prin
dovezi luate din interpretarea filoniană la pasajul din cartea Facerii, unde
Filon traduce termenul יָחִיד prin μονογενής.[16]
Ceea ce este unanim acceptat e faptul că יָחִיד desemnează relaţia dintre Avraam şi
Isaac, ca relaţie între un tată şi copilul iubit, dar conotaţia cea mai
importantă este unicitatea acestui copil faţă de părintele său, pregătit să
jertfească lui Dumnezeu pe unicul său fiu. Această realitate tipologică a fost
preluată de Biserica primară, identificând starea de jertfă a lui Isaac, cu
jertfa cea nevinovată a lui Iisus, astfel Isaac, putând fi numit Μονογενής precum este numit şi
Iisus.[17]
În acest sens, Sf. Irineu îl desemnează pe Isaac cu ambele atribute, atât ἀγαπητός cât şi μονογενής, comparând jertfa
cea nevinovată a acestuia cu jertfa Cuvântului lui Dumnezeu: Δικαίως
δὲ καὶ ἡμεῖς, τὴν αὐτὴν τῷ Ἀβραὰμ πίστιν ἔχοντες, ἄραντες τὸν σταυρὸν ὡς καὶ
Ἰσαὰκ τὸ ξύλον, ἀκολουθοῦμεν αὐτῷ. Αὐτὸς δὲ προθύμως τὸν ἴδιον μονογενῆ καὶ
ἀγαπητὸν παραχωρήσας θυσίαν τῷ Θεῷ, ἵνα καὶ ὁ Θεὸς εὐδοκήσῃ ὑπὲρ τοῦ σπέρματος
αὐτοῦ παντὸς τὸν ἴδιον μονογενῆ καὶ ἀγαπητὸν Υἱὸν θυσίαν παρασχεῖν εἰς λύτρωσιν
ἡμετέραν.[18]
De asemenea, Sf. Grigore de Nyssa citează pasajul din Fc. 22: 2, cu ambele
traduceri ale termenului ebraic λαβὲ μοι, φησί, τὸν υἱόν σου τὸν ἀγαπητόν τὸν μονογενῆ, adăugând ,, πῶς αναρρίπιζει τὴν τῆς φύσεως φλόγα πῶς ανεγείρει τὸ φίλτρον καὶ
Υἱὸν ἀγαπητόν καὶ μονογενῆ καλῶν.”[19]
În Jud. 11:34[20] μονογενής, în formă substantivală,
desemnează relaţia dintre Ieftae şi unica sa fiica, pe care va trebui să o
sacrifice în numele promisiunii făcute lui Dumnezeu. Această semnificaţie a
termenului va fi preluată şi în pasajele evangheliilor sinoptice unde se
regăseşte acest termen, pasaje pe care le vom analiza la referinţele
nou-testamentare.
În Psalmi, termenul μονογενής[21] este folosit în sens
metaforic; nu desemnează relaţii umane, ci este corelat cu termenul ψυχή. Büchsel
argumentează folosirea lui μονογενής în textul LXX ca referinţă asupra
unicităţii, incomparabilităţi şi irepetabilităţii sufletului.[22]
Clarificarea termenului μονογενής ca relaţie ontologică interumană este
absolut nepotrivită în momentul în care se folosesc referinţe paralele din
cartea Psalmilor, unde termenul nu desemnează aceasta. Singura comparaţie ar
putea fi din Ps. 21, 21[23],
pe care Sf. Iustin Martirul şi Filosoful îl interpretează ca psalm mesianic,
echivalând înţelesul lui μονογενής din Psalm cu un înţeles hristologic: ,,Cuvintele care urmează în psalm: «Iar Tu,
Doamne, nu îndepărta ajutorul Tău de la mine; ia aminte la ajutorarea mea.
Smulge din sabie sufletul meu şi din laba cîinilor pe cel unul-născut al meu.
Mîntuieşte-mă din gura leului şi din coarnele rinocerilor umilinţa mea», sunt
de asemenea o învăţătură şi o profeţie a celor ce I se întîmplau şi aveau să I
se întîmple Lui. După cum am aflat din Memoriile Apostolilor, v-am arătat mai
înainte, că El era Unul-născut al Tatălui tuturor, Care S-a născut, în chip
deosebit din El, Cuvînt şi Putere şi mai pe urmă născut om, prin Fecioara.”[24]
Ceea ce
putem concluziona din dovezile semantice vechi-testamentare este faptul că:
a) termenul יָחִיד este tradus fie prin μονογενής fie prin ἀγαπητός sau chiar prin ambele
b)
în 7 dintre cele 11 cazuri din
cărţile canonice termenul desemnează relaţia dintre unicul copil şi tatăl său,
iar în rest termenul este folosit metaforic şi nu este aplicat la relaţii
interpersonale sau umane.
c)
Problema
rămâne încă deschisă dezbaterilor deoarece nu putem demonstra existenţa
sinonimiei semantice perfecte între termenii ebraici şi traducerea lor în
greacă, iar metoda revelării sensului unui termen grecesc prin cercetarea
semantică a omologului său ebraic nu poate fi susţinută până la capăt.[25]
Astfel
elucidarea substratului semantic al termenului trebuie continuată euristic prin
dovezile interne ale Noului Testament, unde μονογενής primeşte o semnificaţie
aparte.
[1] Henry G. Liddle, Robert Scott, Greek-English
Lexicon, Harper & Brothers, Franklin Square, New York, 1883, p. 977: alone, only, solitary. one of a kind;
Josheph Heanry Thayler, Greek English Lexicon of the New Testament,
being Grimm's Wilke's Clavis Novi Testamenti, American Book Company, New York,
1889, p. 418; Samuel Bagster, The analytical Greek Lexicon, Consisting of
an alphabetical aerangement of every occurring Inflexion of every word
contained in the Greek New Testament Scriptures, with a Grammatical analysis of
each word and a complete semes of paradigms, with grammatical remarks and
explanations, London, p. 272; în Henry G.Liddle
şi Robert Scott, Greek-English Lexicon, Harper &
Brothers, New York, ediţia din anul 1846, se traduce adjectivul μόνος cu sintagma single in its kind, corelându-l cu omologul său latin unicus. Acest înţeles nu mai apare în
ediţiile ulterioare ale dicţionarului.
[2] Donald Arthur Carson, Exegetical Fallacies, Baker Book House, Grand Rapids, 1984, p. 29;
G.W.H. Lampe, Patristic Dictionary, Ed. Clarendon Press, Oxford, p. 881.
[3] τίκτω este prezent în textele:
Mt 1: 21. 23; Lc 2: 6. 11; In. 16: 21; Gal. 4: 27; Ap. 12: 2.4, ce desemnează
naşterea din mamă; γεννάω din Mt 1: 2.20; In 8: 41; 9: 34; FA 7: 8.29, In 1: 13; 1 Cor 4: 15; Filim. 10; 1 In 2: 29,
desemnează paternitatea. Pentru relaţia dintre Μονογενής şi Πρωτότοκος a
se vedea J.
B. Lightfoot, Saint Paul's Epistles to the Colossians and to Philemon, Kessinger
Publishing, LLC, 2006.
[4] William Arndt,
F. Wilbur Gingrich, A Greek-English Lexicon of the New Testament
and Other Early Christian Literature, University of Chicago Press, Chicago,
1979, p. 527, se încearcă traducerea cunântului Μονογενής prin begotten of
the only one, ceea ce este absolut nefondat şi inadecvat morfologic.
[5] Gerhard Kittel, Theological Dictionary of the
New Testament (TDNT), Eerdmans, Grand Rapids, 1967, pp. 738-739.
[6] Termenul γένος este desemnat în următoarele dicţionare ca însemnând descendent, odraslă, familie, rudă,
progenitură, gen, natură: Johannes E. Louw,
Eugene A. Nida, Rondal B. Smith, Greek-English Lexicon Of The New Testament Based On Semantic Domains
Second Edition, United Bible Societies, New York, 1989; Barclay M. Newman Jr., A Concise Greek-English Dictionary Of The New Testament, Deutsche
Bibelgesellschaft United Bible Societies, Stuttgart, 1993; Henry G.Liddle, Robert Scott, Greek English Lexicon,
p.532; Josheph Heanry Thayler,
Greek English Lexicon, p. 235.
[7] Această traducere a fost acceptată de
cele mai multe versiuni moderne ale Bibliei: RSV, NEB, NIV, GNB. În traducerea
românească NTR [Noua Traducere în Limba Română, IBS, 2007], se specifică:
„termenul grecesc pentru singurul
este tradus adesea cu singurul născut,
însă are şi sensul de singurul de un
anumit fel, arătând astfel unicitatea” (p. 1365, nota. j)
[8] Balz Horst, Gerhard Schneider, Exegetical Dictionary of the New Testament
(EDNT), Eerdmans Publishing, Grand
Rapids, 2004, p. 440, susţine că termenul γένος provine de la verbul γίνομαι, rădăcina γένος şi-a pierdut orice conotaţie
sexuală, de descendenţă sau naştere. John V. Dahms
în studiul său “The Johannine use of Monogenes Reconsidered”, NTS, vol. 29, pp. 222-232 (222)
susţine contrariul arătând că γένος probează
ideea de naştere sau derivare, precum se poate înţelege din termenii γέγενης, δυογενης, ευγενης, συνγηνες;
precum demonstrează şi F. Buchsel, Theological Dictionary of the New
Testament, ed. Gerhard Kittel,
English edition, vol. 4, Eerdmans, Grand Rapids, 1967, pp. 737-738, această
idee este susţinută de toate dicţionarele greceşti menţionate mai sus arătând
că verbul γίνομαι
poate să posede conotaţia a naşte, a
zămisli.
[9] Dale Moody, „God`s Only Sun”, Journal of Biblical Literature 72, dec.
1953, p. 213; James Hope Moulton,
George Milligan, The vocabulary of the Greek Testament,
Hendrickson Publishers, 1997, pp. 416-417.
[10] Brooke Foss Westcott, Epistles of St. John: The Greek Text, Kessinger Publishing, 2003,
p. 171.
[11] Această abordare
exagerată este susţinută de James M. Bulman,
“The Only Begotten Son”, Calving
Theological Journal 16, 1981, pp. 56-79.
[12] καὶ εἶπεν
λαβὲ τὸν υἱόν σου τὸν ἀγαπητόν ὃν
ἠγάπησας τὸν Ισαακ καὶ πορεύθητι εἰς τὴν γῆν τὴν ὑψηλὴν καὶ ἀνένεγκον αὐτὸν
ἐκεῖ εἰς ὁλοκάρπωσιν ἐφ᾽ ἓν τῶν ὀρέων ὧν ἄν σοι εἴπω | i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe fiu iubit, pe
care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un
munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!" (Fc. 22: 2);
ὅτι φοβῇ τὸν θεὸν σὺ καὶ οὐκ ἐφείσω τοῦ υἱοῦ σου
τοῦ ἀγαπητοῦ δι᾽ ἐμέ | că te temi de Dumnezeu şi n-ai cruţat nici pe fiul tău
cel iubit (Fc. 22:12); κατ᾽ ἐμαυτοῦ ὤμοσα λέγει
κύριος οὗ εἵνεκεν ἐποίησας τὸ ῥῆμα τοῦτο καὶ οὐκ ἐφείσω τοῦ υἱοῦ σου τοῦ ἀγαπητοῦ δι᾽ ἐμέ | juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai
făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine (Fc. 22:16);
καὶ θήσομαι αὐτὸν ὡς πένθος ἀγαπητοῦ καὶ τοὺς μετ᾽ αὐτοῦ ὡς ἡμέραν ὀδύνης | voi înteţi jalea ca pentru cel iubit şi sfârşitul va fi o
zi amară (Amos 8:10); θύγατερ λαοῦ μου περίζωσαι
σάκκον κατάπασαι ἐν σποδῷ πένθος ἀγαπητοῦ
ποίησαι σεαυτῇ κοπετὸν οἰκτρόν ὅτι ἐξαίφνης ἥξει ταλαιπωρία ἐφ᾽ ὑμᾶς (Ier. 6:26).
[13] Πίστει
προσενήνοχεν Ἀβραὰμ τὸν Ἰσαὰκ πειραζόμενος καὶ τὸν μονογενῆ προσέφερεν, ὁ τὰς
ἐπαγγελίας ἀναδεξάμενος | Prin
credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac. Cel ce primise
făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut! (Evr. 11:17).
[14] Paul Winter,
„Μονογενής παρα Πατρός”, Yeits. Rel. Geisttesgeschichte, 5, 1953,
p. 338 şi urm.
[15] J. A. Fitzmyer, “Monogenēs”, în Exegetical Dictionary of the NT, vol. 2,
edited by Horst Balz and Gerhard Schneider, Eerdmans, Grand Rapids, 1981, p.
439.
[16] John V. Dahms, “The Johannine use of Monogenes Reconsidered”, pp.
223-224.
[17] John Breck,
Puterea Cuvântului în Biserica dreptmăritoare,
EIBMOR, Bucureşti, 1999, p. 213
[18] Sf. Irineu,
Adversus Haeresis IV, P.G., vol. 7, col. 985-986
[19] Sf. Grigore
de Nyssa, De deitate Filii et Spiritus Sancti, P.G. vol. 46, col.568.
[20] καὶ ἦλθεν Ιεφθαε εἰς Μασσηφα εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ
καὶ ἰδοὺ ἡ θυγάτηρ αὐτοῦ ἐξεπορεύετο εἰς ἀπάντησιν αὐτοῦ ἐν τυμπάνοις καὶ
χοροῖς καὶ αὕτη μονογενὴς αὐτῷ ἀγαπητή καὶ οὐκ ἔστιν αὐτῷ πλὴν αὐτῆς υἱὸς ἢ
θυγάτηρ | a
venit Ieftae în Maspha la casa sa şi iată fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu
timpane şi jocuri; aceasta era singurul.născut
copil al lui, căci el nu mai avea nici băieţi, nici fete. (Jud. 11:34);
[21] ἐπίβλεψον ἐπ᾽ ἐμὲ καὶ ἐλέησόν με ὅτι μονογενὴς καὶ
πτωχός εἰμι ἐγώ Ps. 24(25):16; κύριε
πότε ἐπόψῃ ἀποκατάστησον τὴν ψυχήν μου ἀπὸ τῆς κακουργίας αὐτῶν ἀπὸ λεόντων τὴν
μονογενῆ μου Ps. 34(35):17; ὁ θεὸς κατοικίζει
μονοτρόπους ἐν οἴκῳ ἐξάγων πεπεδημένους ἐν ἀνδρείᾳ ὁμοίως τοὺς παραπικραίνοντας
τοὺς κατοικοῦντας ἐν τάφοις Ps 67:7.
[22] F. Büchsel,
Theological Dictionary of the New Testament, pp.738-739.
[23] ῥῦσαι ἀπὸ ῥομφαίας τὴν ψυχήν μου καὶ ἐκ χειρὸς
κυνὸς τὴν μονογενῆ μου (Ps. 21:21).
[24] Sf. Iustin
Martirul şi Filosoful, Dialogul cu Iudeul Trifon,
col. PSB vol.2, trad., introd., note şi indice de Teodor Bodogae, Olimp Căciulă, Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1980, p. 216.
[25] L. Strachan, The Philology of the Greek
Bible, Hodder and Stoughton, London, 1908, pp. 88-89; Johan Lust, Introduction to A Greek-English Lexicon of the Septuagint,
Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2003, pp. xviii-xix.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu