Monogenes - de la Sf. Scriptură la Simbolul de credinţă

 Acest articol este partea introductivă a studiului: Răzvan Perșa, "Monogenes- de la Sfânta Scriptură la Simbolul de Credinţă", în volumul: Fundamentele biblice ale Crezului Niceo-Constantinopolitan, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2011, pp. 107-129. 

Pentru cei interesați de articolul în întregime download aici.

1. Repere Etimologice

Sintagma Μονογενής este compusă din adjectivul μόνος şi substantivul de origine verbală γένος. Adjectivul μόνος este redat în dicţionare prin termenii singurul, unicul.[1] Disputa filologică se axează pe cea de-a doua structură a sintagmei, şi anume pe substantivul de origine verbală γένος, formându-se astfel două tabere de opinii antagonice. Pe de o parte, unii cercetători susţin că termenul γένος este o formă preluată de la verbul γεννάω [2], a naşte; astfel această sintagmă poate fi tradusă prin Unicul-Născut, Singurul-Născut. Verbul γεννάω se referă doar la relaţia ontologică dintre un copil şi tatăl său, la paternitatea copilului.

Pentru desemnarea maternităţii se foloseşte exclusiv verbul τίκτω[3]. Astfel γένος arată sursa paternă a descendenţei, iar μόνος[4] arată natura descendenţei[5], unicitatea şi irepetabilitatea actului de descendenţă, înţelegându-se, astfel prin Μονογενής unicitatea naşterii sau descendenţei paterne a unui fiu sau a unei fiice.[6]

Pe de altă parte, alţi cercetători încearcă să demonstreze că γένος este o structură a verbului γίνομαι a fi, a deveni, astfel γένος însemnând categorie, fel, chip, iar prin Μονογενής s-ar înţelege Unicul de felul său, Singurul[7], punându-se accentul pe unicitate, natura acesteia pierzând orice conotaţie a descendenţei sau naşterii.[8]

Toţi cercetătorii care susţin această variantă secundară aduc ca argument primar structura morfologică Μονογεννήτος care ar corespunde verbului γεννάω cât şi explicaţiile vagi din lexiconul grecesc.[9] Însă, această variantă, în cazul în care ar fi acceptată, nu ar avea niciun suport morfologic adecvat dicţionarelor greceşti, unde nu apare şi nu este folosită de niciun autor grec[10], aceasta explicându-se prin înrudirea rădăcinii γεν a verbului γίνομαι cu rădăcina γενν a verbului γεννάω, ceea ce reprezintă substituirea lui Μονογεννήτος cu Μονογενής.

            Această prezentare a celor două tabere antagonice, în  niciun caz conclusivă, arată că prin toate dovezile morfologice şi etimologice, se poate susţine că adjectivul μόνος arată unicitatea, singularitatea, iar γένος arată derivarea sau naşterea pe filieră paternă, prin Μονογενής înţelegându-se astfel, prin dovezile lingvistic clare, naşterea unică, sau singulară.

            Totuşi, nu trebuie să aducem ca argumentare finală structura morfologică a unui cuvânt,[11] deoarece sensul plenar al acestuia este dat de uzanţa semantică a termenului folosit de către un anumit autor, contextul fiind o structură axială determinativă a sensului final. De aceea, reperele interne biblice vechi şi nou-testamentare sunt absolut necesare pentru determinarea înţelesului sintagmei Μονογενής.

2. Repere biblice vechi-testamentare

Septuaginta (LXX) transpune prin sintagma Μονογενής termenul ebraic יָחִיד (unic, singur) în Jud. 11: 34, Ps. 21(22): 21; 24(25): 16; 34(35): 17, Înţel. 7: 22. Termen care este uneori tradus şi prin adjectivul ἀγαπητός[12] (iubit), precum în  Fc.22: 2 .12. 22; Amos 8: 10; Ier. 6: 26;.

În cartea Facerii, termenul יָחִיד desemnează relaţia dintre Avraam şi Isaac, iar  traducerea grecească foloseşte termenul ἀγαπητός. Acelaşi episod este preluat de Sf. Ap. Pavel în Ep. către Ev. 11:17[13], dar aici se foloseşte termenul μονογενής. Unii cercetători biblici pleacă de la ideea următoare: este imposibil de tradus sintagma μονογενής prin Unicul-Născut deoarece Avraam a mai avut un fiu, pe Ismael; astfel, suntem obligaţi să traducem atât pasajele din Facere, cât şi pasajul din Ep. către Ev., prin termenul ἀγαπητός (cel iubit[14], sau unicul său fiu după promisiune[15]).  John Dahms demontează aceste păreri prin dovezi luate din interpretarea filoniană la pasajul din cartea Facerii, unde Filon traduce termenul יָחִיד prin μονογενής.[16] 

Ceea ce este unanim acceptat e faptul că יָחִיד desemnează relaţia dintre Avraam şi Isaac, ca relaţie între un tată şi copilul iubit, dar conotaţia cea mai importantă este unicitatea acestui copil faţă de părintele său, pregătit să jertfească lui Dumnezeu pe unicul său fiu. Această realitate tipologică a fost preluată de Biserica primară, identificând starea de jertfă a lui Isaac, cu jertfa cea nevinovată a lui Iisus, astfel Isaac, putând fi numit Μονογενής precum este numit şi Iisus.[17]

În acest sens, Sf. Irineu îl desemnează pe Isaac cu ambele atribute, atât ἀγαπητός cât şi μονογενής, comparând jertfa cea nevinovată a acestuia cu jertfa Cuvântului lui Dumnezeu:  Δικαίως δὲ καὶ ἡμεῖς, τὴν αὐτὴν τῷ Ἀβραὰμ πίστιν ἔχοντες, ἄραντες τὸν σταυρὸν ὡς καὶ Ἰσαὰκ τὸ ξύλον, ἀκολουθοῦμεν αὐτῷ. Αὐτὸς δὲ προθύμως τὸν ἴδιον μονογενῆ καὶ ἀγαπητὸν παραχωρήσας θυσίαν τῷ Θεῷ, ἵνα καὶ ὁ Θεὸς εὐδοκήσῃ ὑπὲρ τοῦ σπέρματος αὐτοῦ παντὸς τὸν ἴδιον μονογενῆ καὶ ἀγαπητὸν Υἱὸν θυσίαν παρασχεῖν εἰς λύτρωσιν ἡμετέραν.[18]

De asemenea, Sf. Grigore de Nyssa citează pasajul din Fc. 22: 2, cu ambele traduceri ale termenului ebraic λαβὲ μοι, φησί, τὸν υἱόν σου τὸν ἀγαπητόν τὸν μονογενῆ, adăugând ,, πῶς αναρρίπιζει τὴν τῆς φύσεως φλόγα πῶς ανεγείρει τὸ φίλτρον καὶ Υἱὸν ἀγαπητόν καὶ μονογενῆ καλῶν.”[19]

În Jud. 11:34[20] μονογενής, în formă substantivală, desemnează relaţia dintre Ieftae şi unica sa fiica, pe care va trebui să o sacrifice în numele promisiunii făcute lui Dumnezeu. Această semnificaţie a termenului va fi preluată şi în pasajele evangheliilor sinoptice unde se regăseşte acest termen, pasaje pe care le vom analiza la referinţele nou-testamentare.

În Psalmi, termenul μονογενής[21] este folosit în sens metaforic; nu desemnează relaţii umane, ci este corelat cu termenul ψυχή. Büchsel argumentează folosirea lui μονογενής în textul LXX ca referinţă asupra unicităţii, incomparabilităţi şi irepetabilităţii sufletului.[22] Clarificarea termenului μονογενής ca relaţie ontologică interumană este absolut nepotrivită în momentul în care se folosesc referinţe paralele din cartea Psalmilor, unde termenul nu desemnează aceasta. Singura comparaţie ar putea fi din Ps. 21, 21[23], pe care Sf. Iustin Martirul şi Filosoful îl interpretează ca psalm mesianic, echivalând înţelesul lui μονογενής din Psalm cu un înţeles hristologic: ,,Cuvintele care urmează în psalm: «Iar Tu, Doamne, nu îndepărta ajutorul Tău de la mine; ia aminte la ajutorarea mea. Smulge din sabie sufletul meu şi din laba cîinilor pe cel unul-născut al meu. Mîntuieşte-mă din gura leului şi din coarnele rinocerilor umilinţa mea», sunt de aseme­nea o învăţătură şi o profeţie a celor ce I se întîmplau şi aveau să I se întîmple Lui. După cum am aflat din Memoriile Apostolilor, v-am arătat mai înainte, că El era Unul-născut al Tatălui tuturor, Care S-a născut, în chip deosebit din El, Cuvînt şi Putere şi mai pe urmă născut om, prin Fecioara.”[24]

Ceea ce putem concluziona din dovezile semantice vechi-testamentare este faptul că:

a)    termenul יָחִיד este tradus fie prin μονογενής fie prin  ἀγαπητός sau chiar prin ambele

b)   în 7 dintre cele 11 cazuri din cărţile canonice termenul desemnează relaţia dintre unicul copil şi tatăl său, iar în rest termenul este folosit metaforic şi nu este aplicat la relaţii interpersonale sau umane.

c)    Problema rămâne încă deschisă dezbaterilor deoarece nu putem demonstra existenţa sinonimiei semantice perfecte între termenii ebraici şi traducerea lor în greacă, iar metoda revelării sensului unui termen grecesc prin cercetarea semantică a omologului său ebraic nu poate fi susţinută până la capăt.[25]

Astfel elucidarea substratului semantic al termenului trebuie continuată euristic prin dovezile interne ale Noului Testament, unde μονογενής primeşte o semnificaţie aparte.

---

[1] Henry G. Liddle, Robert Scott, Greek-English Lexicon, Harper & Brothers, Franklin Square, New York, 1883, p. 977: alone, only, solitary. one of a kind; Josheph Heanry Thayler, Greek English Lexicon of the New Testament, being Grimm's Wilke's Clavis Novi Testamenti, American Book Company, New York, 1889, p. 418; Samuel Bagster, The analytical Greek Lexicon, Consisting of an alphabetical aerangement of every occurring Inflexion of every word contained in the Greek New Testament Scriptures, with a Grammatical analysis of each word and a complete semes of paradigms, with grammatical remarks and explanations, London, p. 272; în Henry G.Liddle şi Robert Scott, Greek-English Lexicon, Harper & Brothers, New York, ediţia din anul 1846, se traduce adjectivul μόνος cu sintagma single in its kind, corelându-l cu omologul său latin unicus. Acest înţeles nu mai apare în ediţiile ulterioare ale dicţionarului.

[2] Donald Arthur Carson, Exegetical Fallacies, Baker Book House, Grand Rapids, 1984, p. 29; G.W.H. Lampe, Patristic Dictionary, Ed. Clarendon Press, Oxford, p. 881.

[3] τίκτω este prezent în textele: Mt 1: 21. 23; Lc 2: 6. 11; In. 16: 21; Gal. 4: 27; Ap. 12: 2.4, ce desemnează naşterea din mamă; γεννάω din Mt 1: 2.20; In 8: 41; 9: 34; FA 7: 8.29,  In 1: 13; 1 Cor 4: 15; Filim. 10; 1 In 2: 29, desemnează paternitatea. Pentru relaţia dintre Μονογενής şi Πρωτότοκος a se vedea J. B. Lightfoot, Saint Paul's Epistles to the Colossians and to Philemon, Kessinger Publishing, LLC, 2006.

[4] William Arndt,  F. Wilbur Gingrich, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, University of Chicago Press, Chicago, 1979, p. 527, se încearcă traducerea cunântului Μονογενής prin begotten of the only one, ceea ce este absolut nefondat şi inadecvat morfologic.

[5]  Gerhard Kittel, Theological Dictionary of the New Testament (TDNT), Eerdmans, Grand Rapids, 1967, pp. 738-739.

[6] Termenul γένος este desemnat în următoarele dicţionare ca însemnând descendent, odraslă, familie, rudă, progenitură, gen, natură: Johannes E. Louw, Eugene A. Nida, Rondal B. Smith, Greek-English Lexicon Of The New Testament Based On Semantic Domains Second Edition, United Bible Societies, New York, 1989; Barclay M. Newman Jr., A Concise Greek-English Dictionary Of The New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft United Bible Societies, Stuttgart, 1993; Henry G.Liddle, Robert Scott, Greek English Lexicon, p.532; Josheph Heanry Thayler, Greek English Lexicon, p. 235.

[7] Această traducere a fost acceptată de cele mai multe versiuni moderne ale Bibliei: RSV, NEB, NIV, GNB. În traducerea românească NTR [Noua Traducere în Limba Română, IBS, 2007], se specifică: „termenul grecesc pentru singurul este tradus adesea cu singurul născut, însă are şi sensul de singurul de un anumit fel, arătând astfel unicitatea” (p. 1365, nota. j)

[8] Balz Horst, Gerhard Schneider, Exegetical Dictionary of the New Testament (EDNT), Eerdmans Publishing,  Grand Rapids, 2004, p. 440, susţine că termenul γένος provine de la verbul γίνομαι, rădăcina γένος şi-a pierdut orice conotaţie sexuală, de descendenţă sau naştere. John V. Dahms în studiul său “The Johannine use of Monogenes Reconsidered”, NTS, vol. 29, pp. 222-232 (222) susţine contrariul arătând că γένος probează ideea de naştere sau derivare, precum se poate înţelege din termenii γέγενης, δυογενης, ευγενης, συνγηνες; precum demonstrează şi  F. Buchsel, Theological Dictionary of the New Testament, ed. Gerhard Kittel, English edition, vol. 4, Eerdmans, Grand Rapids, 1967, pp. 737-738, această idee este susţinută de toate dicţionarele greceşti menţionate mai sus arătând că verbul γίνομαι poate să posede conotaţia a naşte, a zămisli.

[9] Dale Moody, „God`s Only Sun”, Journal of Biblical Literature 72, dec. 1953, p. 213; James Hope Moulton, George Milligan, The vocabulary of the Greek Testament, Hendrickson Publishers, 1997, pp. 416-417.

[10] Brooke Foss Westcott, Epistles of St. John: The Greek Text, Kessinger Publishing, 2003, p. 171.

[11] Această abordare exagerată este susţinută de James M. Bulman, “The Only Begotten Son”, Calving Theological Journal 16, 1981, pp. 56-79.

[12] καὶ εἶπεν λαβὲ τὸν υἱόν σου τὸν ἀγαπητόν ὃν ἠγάπησας τὸν Ισαακ καὶ πορεύθητι εἰς τὴν γῆν τὴν ὑψηλὴν καὶ ἀνένεγκον αὐτὸν ἐκεῖ εἰς ὁλοκάρπωσιν ἐφ᾽ ἓν τῶν ὀρέων ὧν ἄν σοι εἴπω | i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe fiu iubit, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!" (Fc. 22: 2); ὅτι φοβῇ τὸν θεὸν σὺ καὶ οὐκ ἐφείσω τοῦ υἱοῦ σου τοῦ ἀγαπητοῦ δι᾽ ἐμέ | că te temi de Dumnezeu şi n-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit (Fc. 22:12); κατ᾽ ἐμαυτοῦ ὤμοσα λέγει κύριος οὗ εἵνεκεν ἐποίησας τὸ ῥῆμα τοῦτο καὶ οὐκ ἐφείσω τοῦ υἱοῦ σου τοῦ ἀγαπητοῦ δι᾽ ἐμέ | juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine (Fc. 22:16); καὶ θήσομαι αὐτὸν ὡς πένθος ἀγαπητοῦ καὶ τοὺς μετ᾽ αὐτοῦ ὡς ἡμέραν ὀδύνης | voi înteţi jalea ca pentru cel iubit şi sfârşitul va fi o zi amară (Amos 8:10); θύγατερ λαοῦ μου περίζωσαι σάκκον κατάπασαι ἐν σποδῷ πένθος ἀγαπητοῦ ποίησαι σεαυτῇ κοπετὸν οἰκτρόν ὅτι ἐξαίφνης ἥξει ταλαιπωρία ἐφ᾽ ὑμᾶς (Ier. 6:26).

[13] Πίστει προσενήνοχεν Ἀβραὰμ τὸν Ἰσαὰκ πειραζόμενος καὶ τὸν μονογενῆ προσέφερεν, ὁ τὰς ἐπαγγελίας ἀναδεξάμενος | Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac. Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut! (Evr. 11:17). 

[14] Paul Winter, „Μονογενής παρα Πατρός”, Yeits. Rel. Geisttesgeschichte, 5, 1953, p. 338 şi urm.

[15] J. A. Fitzmyer, “Monogenēs”, în Exegetical Dictionary of the NT, vol. 2, edited by Horst Balz and Gerhard Schneider, Eerdmans, Grand Rapids, 1981, p. 439.

[16] John V. Dahms, “The Johannine use of Monogenes Reconsidered”, pp. 223-224.

[17] John Breck,  Puterea Cuvântului în Biserica dreptmăritoare, EIBMOR, Bucureşti, 1999, p. 213

[18] Sf. Irineu, Adversus Haeresis IV,  P.G., vol. 7, col. 985-986

[19] Sf. Grigore de Nyssa, De deitate Filii et Spiritus Sancti, P.G. vol. 46, col.568.

[20] καὶ ἦλθεν Ιεφθαε εἰς Μασσηφα εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ καὶ ἰδοὺ ἡ θυγάτηρ αὐτοῦ ἐξεπορεύετο εἰς ἀπάντησιν αὐτοῦ ἐν τυμπάνοις καὶ χοροῖς καὶ αὕτη μονογενὴς αὐτῷ ἀγαπητή καὶ οὐκ ἔστιν αὐτῷ πλὴν αὐτῆς υἱὸς ἢ θυγάτηρ | a venit Ieftae în Maspha la casa sa şi iată fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu timpane şi jocuri; aceasta era singurul.născut  copil al lui, căci el nu mai avea nici băieţi, nici fete. (Jud. 11:34);

[21] ἐπίβλεψον ἐπ᾽ ἐμὲ καὶ ἐλέησόν με ὅτι μονογενὴς καὶ πτωχός εἰμι ἐγώ Ps. 24(25):16; κύριε πότε ἐπόψῃ ἀποκατάστησον τὴν ψυχήν μου ἀπὸ τῆς κακουργίας αὐτῶν ἀπὸ λεόντων τὴν μονογενῆ μου Ps. 34(35):17; ὁ θεὸς κατοικίζει μονοτρόπους ἐν οἴκῳ ἐξάγων πεπεδημένους ἐν ἀνδρείᾳ ὁμοίως τοὺς παραπικραίνοντας τοὺς κατοικοῦντας ἐν τάφοις Ps 67:7.

[22] F. Büchsel, Theological Dictionary of the New Testament, pp.738-739.

[23] ῥῦσαι ἀπὸ ῥομφαίας τὴν ψυχήν μου καὶ ἐκ χειρὸς κυνὸς τὴν μονογενῆ μου (Ps. 21:21).

[24]  Sf. Iustin Martirul şi Filosoful,  Dialogul cu Iudeul Trifon, col. PSB vol.2, trad., introd., note şi indice de  Teodor Bodogae, Olimp Căciulă, Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 216.

[25] L. Strachan, The Philology of the Greek Bible, Hodder and Stoughton, London, 1908, pp. 88-89; Johan Lust, Introduction to A Greek-English Lexicon of the Septuagint, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2003, pp. xviii-xix.