luni, 25 iulie 2011

P9 Cel mai vechi papirus al Epistolelor ioaneice


Mărturiile manuscriselor epistolelor ioaneice sunt destul de vulnerabile, neavând o susținere foarte importantă din partea principalelor manuscrise biblice. Avem însă un papirus, sau mai bine zis o parte a unei părți de manuscris, care conține un fragment din cap al 4-lea din prima epistolă ioaneică, scrierea datează din jurul anilor 250. Acest fragment are câteva exemple de nomina sacra numiri sfinte: θ̅ς̅, χ̅θ̅ς̅, un nomen sacrum foarte ciudat, care poate să fie θ̅ς̅ Dumnezeu, fie χ̅ρ̅ς̅ Hristos, altele sunt: ι̅η̅]ς̣̅, [υ̅]ς.̅   Caligrafia este foarte neîngrijită, iar în scriere s-au strecurat câteva greșeli de exprimare și transcriere, de ex.: în loc de verbul ηγαπησεν “a iubit” se folosește o formă nemaîntâlnită în limba greacă cea de ταπρισεν, cu înțeles neidentificabil. În loc de τον θ̅ν̅ pe Dumnezeu avem grupul de litere τονειν. Uneori scribul omite litere, în loc de εχει avem εχι, ceea ce dovedește că scribul a fost neexperimentat și probabil, puțin cunoscător al limbii grecești. O altă diferență față de textul receptus este că acest manuscris nu atestă în v. 15 varianta  καὶ αὐτὸς ἐν τῷ θεῷ şi el întru Dumnezeu, ci are varianta și Dumnezeu întru el este ο θ̅ς̅ εν αυ]τω εστιν.

Locație:
Cambridge, MA, Harvard Univ., Semit. Mus., Inv. Nr. 3736
Data:
Secolul  III (IV/V: Gregory, Soden, Clark, Maldfeld, Grenfell/Hunt, Schofield)
cuprins:
c 1 Jn 4:11-12r; 4:14-17v
Descriere fizică: 
Folios:
1 Frg
Dimensions: 
7,3 x 5,2 cm (11 x 15)
Lines:
6r, 11v (16)
Columns:
1

Ed.: 
OxyPap III (1903) 2-3; Schofield 134-136
Lit.: 
Rep., 227; Turner, 98; ANTT 6, 9-10; TNT 1, 95f.; TNT 2, 105f.; Hirunuma I, 69-71 (2 Pl.); Comfort, 79-81 (2 Pl.); Elliott, 23
Traducere proprie

11ο θ̅ς̅ ταπρισεν η[μας και ημεις     ....dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi,
οφιλομεν αλλη[λους αγαπαν     datori suntem ne iubim unul pe altul.
12ουδεις ποποτε τ[εθεαται       nimeni niciodată nu l-a văzut
τονειν εαν αγαπ̣[ωμεν αλλη    pe Dumnezeu, dacă ne iubim unul
λους ο θ̅ς̅ ε̅ ̅ ημιν [μενει και α    pe altul, Dumnezeu întru noi rămâne, şi dra-
γαπη] α̣υτου τ[ετελειωμενη      gostea lui este desăvârşită....
 [4:13–14 lipsă]

[verso]
14απεσταλκεν τ]ο[ν υ̅ν̅ σωτη       a trimis pe Fiul, Mântui-
ρα του κοσμ]ου [15ος εαν ομολο   tor al lumii, Cel ce va mărtu-
γηση οτι ι̅η̅]ς̣̅ εστιν ο [υ̅]ς̅ του       risi ca IIS este Fiul lui
θ̅υ̅ ο θ̅ς̅ εν] αυτω μενει και            Dumnezeu, Dumnezeu întru el ramâne si
ο θ̅ς̅ εν αυ]τω εστιν 16και ημεις   Dumnezeu în el este și noi
εγνωκαμε]ν και πεπιστευκα          am cunoscut și am crezut
μεν την] αγαπην ην εχι ο χ̅θ̅ς̅     dragostea pe care o are Dumnezeu [sau Hristos]
εν ημιν ο θ̅]ς̅ α[γ]απη εστιν κα̅      în noi,  Dumnezeu este iubire și
ο μενων ε]ν τη αγαπη εν τω           cel ce rămâne în iubre în  
θ̅ω̅ μενει και ο θ̅]ς̅ εν αυτω [μ]ε̣̅̅        Dumnezeu rămâne și Dumnezeu în el
ει 17εν τουτω τετ]ελ[ειωται η   rămâne, întru aceasta este desăvârșită...

3 comentarii:

Dan Batovici spunea...

Frumos.

In εχι avem, cred, un 'itacism'. Ca in οφιλομεν, scribul scrie ι pentru ει; itacismele sint la tot pasul in man. NT de pina in sec. 4 cel putin, chiar si in cele in care se poate argumenta in vreun fel ca a lucrat un scrib profesionist. De asta, nu sint sigur cit de potrivit e sa sugeram azi ca un scrib ca acesta nu prea stia greaca. Fireste, sunt scribi si scribi.

Nu mi-e clar de ce faci comparatia cu TR si nu cu NA27. Nu am nici o editie de TR pentru 1In ca sa vad despre ce este vorba.

Razvan Persa spunea...

Aveți dreptate, sunt scribi și scribi, remarca despre cunoștințele de greacă a fost puțin forțată, advând în vedere dimensiunea papirusului. Am fost influențat de caracterul autoritar al cercetătorilor H. J. M. Milne și T. C. Skeat, care afirmau în A full Collation of the Codex Sinaiticus, despre scribul 2 al Cod. Sinaiticus: "careless and illiterate" without a "firm visual impression of Greek", with forms "barbarous and grotesque", ceea ce nu este cazul aici.
Cu toate ca multi cercetatori accepta termenul itacism pentru acest caz, vechile gramatici, precum cea a lui Friedrich Wilhelm von Thiersch fac diferenta intre itacism(numit etacism)si iotacism. Avem de-a face aici cu principiul iotacismului schimbarea unui diftong in iota. Termenul ar fi mai precis pentru acest exemplu, insa nu este sustinut de multe gramatici moderne. Exemplele de itacism sunt semnalate si de dmv in excelenta recenzia la Scribal habits of Codex sinaiticus. Dirk Jongkind le numeste itacism, ca termen general precum face si James Hope Moulton in Volumul 2 din gramatica sa. In orice caz, este un fenomen raspandit si nu o eroare.

Dan Batovici spunea...

Da. Jongkind pune si el in discutie termenul si il foloseste generic pentru toate tipurile de modificari in transcrierea vocalelor si a diftongilor.

Banuiam ca la tipul acesta de descriere te gindesti. Well, scribul B in CS are parte de toate descrierile astea, dar, in masura in care are o parte importanta dintr-un 'proiect' complex cum este constructia acestui codex, se poate zice ca este un scrib profesionist, nu un agramat nimerit. Mai slab decit ceilalti, dar de acelasi fel, dupa tipul de scriere etc. Mai mult, daca identificarea recenta a unui B1 si a unui B2 in acest B e corecta, inseamna si ca un astfel de scrib nici nu e atat de singular. Iti propun sa folosim a doua singular.