P9 Cel mai vechi papirus al Epistolelor ioaneice

Mărturiile manuscriselor epistolelor ioaneice sunt destul de vulnerabile, neavând o susținere foarte importantă din partea principalelor manuscrise biblice. Avem însă un papirus, sau mai bine zis o parte a unei părți de manuscris, care conține un fragment din cap al 4-lea din prima epistolă ioaneică, scrierea datează din jurul anilor 250. Acest fragment are câteva exemple de nomina sacra numiri sfinte: θ̅ς̅, χ̅θ̅ς̅, un nomen sacrum foarte ciudat, care poate să fie θ̅ς̅ Dumnezeu, fie χ̅ρ̅ς̅ Hristos, altele sunt: ι̅η̅]ς̣̅, [υ̅]ς.̅   Caligrafia este foarte neîngrijită, iar în scriere s-au strecurat câteva greșeli de exprimare și transcriere, de ex.: în loc de verbul ηγαπησεν “a iubit” se folosește o formă nemaîntâlnită în limba greacă cea de ταπρισεν, cu înțeles neidentificabil. În loc de τον θ̅ν̅ pe Dumnezeu avem grupul de litere τονειν. Uneori scribul omite litere, în loc de εχει avem εχι, ceea ce dovedește că scribul a fost neexperimentat și probabil, puțin cunoscător al limbii grecești. O altă diferență față de textul receptus este că acest manuscris nu atestă în v. 15 varianta  καὶ αὐτὸς ἐν τῷ θεῷ şi el întru Dumnezeu, ci are varianta și Dumnezeu întru el este ο θ̅ς̅ εν αυ]τω εστιν.

Locație:	Cambridge, MA, Harvard Univ., Semit. Mus., Inv. Nr. 3736
Data:	Secolul  III (IV/V: Gregory, Soden, Clark, Maldfeld, Grenfell/Hunt, Schofield)
cuprins:	c 1 Jn 4:11-12r; 4:14-17v
Descriere fizică:	Folios: 1 Frg Dimensions:  7,3 x 5,2 cm (11 x 15) Lines: 6r, 11v (16) Columns: 1

Bibliografie:
Ed.:	OxyPap III (1903) 2-3; Schofield 134-136
Lit.:	Rep., 227; Turner, 98; ANTT 6, 9-10; TNT 1, 95f.; TNT 2, 105f.; Hirunuma I, 69-71 (2 Pl.); Comfort, 79-81 (2 Pl.); Elliott, 23

 Rezoluție mare

 rezoluție mare

Traducere proprie

¹¹ο θ̅ς̅ ταπρισεν η[μας και ημεις     ....dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi,

οφιλομεν αλλη[λους αγαπαν     datori suntem să ne iubim unul pe altul.

¹²ουδεις ποποτε τ[εθεαται       nimeni niciodată nu l-a văzut

τονειν εαν αγαπ̣[ωμεν αλλη    pe Dumnezeu, dacă ne iubim unul

λους ο θ̅ς̅ ε̅ ̅ ημιν [μενει και α    pe altul, Dumnezeu întru noi rămâne, şi dra-

γαπη] α̣υτου τ[ετελειωμενη      gostea lui este desăvârşită....

 [4:13–14 lipsă]

[verso]

¹⁴απεσταλκεν τ]ο[ν υ̅ν̅ σωτη       a trimis pe Fiul, Mântui-

ρα του κοσμ]ου [¹⁵ος εαν ομολο   tor al lumii, Cel ce va mărtu-

γηση οτι ι̅η̅]ς̣̅ εστιν ο [υ̅]ς̅ του       risi ca IIS este Fiul lui

θ̅υ̅ ο θ̅ς̅ εν] αυτω μενει και            Dumnezeu, Dumnezeu întru el ramâne si

ο θ̅ς̅ εν αυ]τω εστιν ¹⁶και ημεις   Dumnezeu în el este și noi

εγνωκαμε]ν και πεπιστευκα          am cunoscut și am crezut

μεν την] αγαπην ην εχι ο χ̅θ̅ς̅     dragostea pe care o are Dumnezeu [sau Hristos]

εν ημιν ο θ̅]ς̅ α[γ]απη εστιν κα̅      în noi,  Dumnezeu este iubire și

ο μενων ε]ν τη αγαπη εν τω           cel ce rămâne în iubre în  

θ̅ω̅ μενει και ο θ̅]ς̅ εν αυτω [μ]ε̣̅̅        Dumnezeu rămâne și Dumnezeu în el

ει ¹⁷εν τουτω τετ]ελ[ειωται η   rămâne, întru aceasta este desăvârșită...