Marea trimitere misionară, cum este denumit ultimul pasaj al Evangheliei după Matei, nu are decât o singură lecțiune păstrată în toate manuscrisele. Prin urmare subiectul nostru nu se poate lega de variantele biblice grecești folosite corect sau incorect în traducerile românești. Ceea ce ne interesează pe noi este redarea acestei porunci în limba română, dar mai ales conținutul ei misionar. Acest pasaj apare în toate manuscrisele biblice grecești în felul următor: πορευθέντες οὖν μαθητεύσατε πάντα τὰ ἔθνη, βαπτίζοντες αὐτοὺς εἰς τὸ ὄνομα τοῦ πατρὸς καὶ τοῦ υἱοῦ καὶ τοῦ ἁγίου πνεύματος διδάσκοντες αὐτοὺς τηρεῖν πάντα ὅσα ἐνετειλάμην ὑμῖν Mt 28:19-20. Traducere o vom reda mai târziu.
De cele mai multe ori, când s-a luat în considerare acest citat, misiologii au sintetizat trei mari principii sau coordonate ale misiunii creștine. Noi vom evidenția, pe baza textului biblic, cu una mai mult.
Astfel, misiologii consideră că marea poruncă misionară impune: 1. propovăduirea Evanghelie, sau universalizarea mesajului Evanghelie (acest lucru fiind înțeles prin sintagma μαθητεύσατε πάντα τὰ ἔθνη învățați toate neamurile); 2. botezul sau incorporarea sacramentală în Biserică (βαπτίζοντες botezându-i) și 3. păzirea cuvântului credinței (învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă).
Conform textului biblic, misiunea creștină are nu trei ci patru coordonate:
1. πορευθέντες mergând. Marea majoritate a traducătorilor redau această formă de participiu prin gerunziu românesc mergând. Însă, textul grecesc permite redarea acestui cuvânt prin imperativ, nu doar prin gerunziu. Aici putem aduce dovezi, comparând Facere 27:13, Facere 37:14 etc. din Septuaginta cu exemplele din Textul masoretic pentru a vedea valoarea imperativă a construcției participiu+imperativ, precum este și în Matei 28:19. Mai mult, în Mt. 2: 8 textul nu trebuie tradus: Mergând cercetaţi cu de-amăruntul ci Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul. A se vedea tot în această perspectivă și citatele de la Mt. 5:24; 11:4; 21:2.
Putem spune că prima parte a marii porunci misionare este chiar: Mergeți.Textul nu spune: dacă se întâmplă să fiți plecați, sau dacă cumva sunteți în altă țară faceți misiune, sau atunci când mergeţi, faceţi misiune, ci prima poruncă este chiar aceea de a merge Mergeți. Fără aceasta nu se poate nici boteza, nici învăța. Nu există misiune de la birou, ci doar în lume și în mijlocul ei.
2. μαθητεύσατε: Traducerea incorectă a acestui verb ne-a îndemnat să redactăm acest articol. Verbul μαθητεύω trebuie tradus cu a face ucenici, nu cu a învăța. Cu toate că verbul μαθητεύω este din aceeași familie lexicală cu verbul μανθάνω care înseamnă a învăța, nu poate să fie redat prin acest verb deoarece textul biblic doreștete să scoată în evidență un lucru mult mai profund, valența didactică este redată după aceea prin verbul διδάσκοντες învăţându-i (să păzească). Nu putem traduce învățați toate neamurile... învățându-i. Tema uceniciei este centrală în Evanghelia de la Matei şi în concepţia mateeană despre Biserică şi misiune.
Biblia de la 1688 traduce prin ,,Dirept aceaea,mergând, învăţaţi toate limbile, botezând pre ei..
Biblia de la Blaj 1795 ,,Drept aceaea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pre ei
Ediţia sinodală 1914 ,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pre ei”,
Ediţia Sf. Sinod din 1988 traduce prin ,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le..,
Ediţia jubiliară 2001 Bartolomeu-Anania ,, Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le...”,
Ediţia Ev. după Matei 2009 C. Bădiliţă ,,Mergeţi, aşadar, şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i”,
Ioan I. Ică Jr. traduce acest pasaj in Canonul Ortodoxiei, p. 331-332 ,,Drept urmare, atunci când mergeţi, faceţi învăţăcei toate neamurile păgâne, botezându-i”
Verbul μαθητεύω se întâlneşte doar de patru ori în Noul Testament, de trei ori în Sfânta Evanghelie de la Matei (Mt.13, 52; 27, 57; 28, 19) şi o dată în Fapte 14, 21. Cea mai evidentă utilizare a verbului este aici în Mt. 28, 19. Este de asemenea singurul loc în care este folosit la modul imperativ: „faceţi ucenici!” şi este considerat a fi termenul central al „trimiterii finale” şi chiar inima acestei trimiteri. A face ucenici sau învăţăcei înseamnă pentru Sfântul Evanghelist Matei „iniţierea în viaţa lui Hristos”. În contrast cu utilizarea rară a verbului a face ucenici substantivul ucenic este un termen întâlnit atât în Sfintele Evanghelii, cât şi în Faptelor Apostolilor. Cele două cuvinte demonstează varianta pe care am propus-o spre traducere.
3. βαπτίζοντες αὐτοὺς εἰς τὸ ὄνομα τοῦ πατρὸς καὶ τοῦ υἱοῦ καὶ τοῦ ἁγίου πνεύματος botezându-i pe ei în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. De remarcat aici la Botezul trinitar este că nu putem traduce botezându-le pe ele (adică pe neamuri) deoarece aceastră traducere ar fi atât împotriva pronumelui masculin plural αὐτοὺς pe ei cât mai ales împotriva botezului însuși.
Nu se cunosc referinţe scripturistice cu privire la botezarea colectivă a unui întreg neam, Botezul administrându-se individual, pentru fiecare om care doreşte să urmeze lui Hristos.
4. διδάσκοντες αὐτοὺς τηρεῖν πάντα ὅσα ἐνετειλάμην ὑμῖν Învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Și aici traducerea Învăţându-le să păzească este greșită, deoarece catehizarea și învîțarea se referea la persoană nu la neamul întreg.
| Traducerea noastră este: Drept aceea, mergeți și faceți ucenici toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-i pe ei să păzească toate câte v-am poruncit vouă. |
5 comentarii:
Draga Răzvan, am citi cu atentie textul tău. Sunt perfect de acord cu argumentarea ta în ceea ce priveste traducerea lui πορευθέντες. Văd că şi Mitropolitul Bartolomeu a optat pentru aceeaşi traducere. Am însă un comentariu de făcut. Cele trei coordonate ale misiunii, pe cale să devină clasice în teologia misionară ortodoxă, au fost gândite în contextul celor trei slujiri ale Mantuitorului Iisus Hristos, de Învăţător, căreia i-ar corespunde μαθητεύω, de Arhiereu, căreia i-ar corespunde βαπτίζοντες αὐτοὺς şi de Împărat căreia i-ar corespunde διδάσκοντες αὐτοὺς τηρεῖν πάντα ὅσα ἐνετειλάμην ὑμῖν. Toate acestea arată ca modelul misiunii este Iisus Hristos, misiune pe care o reactualizează Biserica prin lucrarea misionară. Arătând că misiunea creştină are la bază lucrarea mântuitoare a lui Hristos în cele trei direcţii despre care am vorbit, misiunea creştină este una integratoare, care are în vedere, în primul rând, crearea condiţiilor obiective pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Cât priveşte πορευθέντες, în opinia mea acest imperativ subliniază modul în care se face misiunea, cu alte cuvinte modul în care cele trei coordonate sunt puse în practică. πορευθέντες este condiţia obligatorie ca “a face ucenici”, “a boteza toate neamurile” şi “a le învăţa să păzească toate...” să se împlinească. Lucrările concrete care sunt indicate de coordonatele misiunii au în ele însele un conţinut care schimbă viaţa celui ce primeşte de lucrarea misionară a Bisericii. Ceea ce vreau sa spun este faptul că verbele care trasează coordonatele misiunii au un conţinut misionar particular, pe când πορευθέντες creează cadrul, aşa cum am mai spus, sau are un conţinut general. Ca să folosesc o terminologie misionară consacrată, πορευθέντες vorbeşte despre “Mission in Christ way” (Misiune la modul lui Hristos).
În fine, eu sunt de părere că pentru a sublinia caracterul hristologic al misiunii creştine ar trebui să interpretăm textul de la Mt. 28, 19-20 în contextul celor trei coordonate cunoscute, adăugând faptul că marea poruncă misionară cuprinde şi modul în care acestea trei se pun în practică. Te felicit pentru text şi pentru tot ceea ce faci!
Cu drag,
pr. Cristian Sonea
Va multumesc foarte mult pentru interventie si astept si alte comentarii.
Raspuns pentru colegul nostru Vasile Pop la articolul: http://amortek.wordpress.com/2011/07/15/mt-28-19-marea-porunca-misionara/
In primul rand, textul de la Matei 28:19 nu poate fi corelat cu cele trei slujiri ale Mantuitorului, acestea fiind de ordin dogmatic, forțând interpretarea biblică. Din perspectiva textului de la Matei coordonatele au un rol trinitar, nu hristomonist sau hristocentric. In acest sens putem vedea interpretarea patristica edificatoare, care nu vede in cele trei coordonate slujirile Mantuitorului. De ex., una dintre primele interpretări este cea a lui Hipolit, care comenteaza acest pasaj in felul următor: "Prin aceasta se arată că oricine omite ceva din acestea, nu izbutește să-l mărească deplin pe Dumnezeu. Deoarece prin Sf. Treime Tatăl este mărit, fiindcă Tatăl a dorit, Fiul a înfăptuit și Duhul a arătat. " Ciprian al Cartaginei aduce ca argumentare trinitară acest pasaj. Parintii din Sec. IV si V folosesc acest citat ca argument trinitar.
Slujirea arhiereasca, pe care o echivalam cu verbul βαπτιζω nu poate fi sustinuta de niciun comentariu biblic modern, dar nici macar de text mateean deoarece se arata clar dimensiunea trinitara, iar Tatal și Duhul nu pot fi considerați jertfe pentru omenire, singura jertfă este a Fiului, de aici si slujirea sa arhierească. Daca inlaturam aceasta atunci ar mai fi doar doua slujiri a lui Hristos compatibile cu textul, insă este clar că textul nu se referă la slujirile lui Hristos. Cele patru coordonate raman inca valabile, chiar daca prima este considerata o insusire comuna sine qua non a celorlalte.
Răzvan Perșa
http://www.scribd.com/doc/117472513/Formula-Botez
Textul din Matei 28:19,20, redat corect ar fi:
V.19: „Ducându-vă, discipolizaţi toate naţiunile,
V.20: învăţându-le să respecte toate câte v-am ordonat. Şi Iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii”.
Traducerea 2013 poate fi descărcată:
http://cuvantuldomnului.blogspot.ro/2014/06/biblia-gratuita.html
Trimiteți un comentariu