luni, 4 iulie 2011

Apocalipsa 13:18, sau despre 666

 Limbajul apocaliptic în unele spectre ale teologiei româneşti primeşte o coloratură din ce în ce mai diversificată. În urmă cu două zile am auzit cea mai nouă sintagmă din registrul de vorbire apocaliptic: "Miroase a 666". Nu sintagma în sine m-a făcut să scriu acest articol ci critica textuală care ne obligă să facem câteva precizări despre pasajul Ap. 13:18; 

În primul rând, cuvântul Apocalipsa nu înseamnă nici sfârşitul lumii, nici pericol iminent, nici moarte sigură, nici extincţia universului. Apocalipsa sau ἀποκλυψις, ποκαλψεως, vine de la verbul ποκαλπτω care înseamnă: a descoperi, a dezvălui, a da la iveală, a vădi, a face cunoscut. De aici trebuie să pornim în exegeza pasajului din Ap. 13:18. 


Ceea ce aproape toată lumea ştie despre acest pasaj, odată cu disputa pro şi anti cipuri, și nu numai, este că aici apare numărul fiarei, acesta fiind 666. Ceea ce nu multă lume ştie este că manuscrisele biblice, chiar unele foarte vechi nu susţin această variantă de text ci au un alt număr al fiarei.


Manuscrisele biblice au mai multe variante cu numărul fiarei: 

1. Prima variantă este cea bine cunoscută cu 666:  Ὧδε ἡ σοφία ἐστίν. ὁ ἔχων νοῦν ψηφισάτω τὸν ἀριθμὸν τοῦ θηρίου, ἀριθμὸς γὰρ ἀνθρώπου ἐστίν, καὶ ὁ ἀριθμὸς αὐτοῦ ἑξακόσιοι ἑξήκοντα ἕξ.
Traducerea ar fi: Aici este înţelepciunea. Cel ce are minte să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.



Această variantă este susţinută de Papirusul 47 care datează de la sfârşitul secolului al III-a.  Acesta are textul pe fila 7 recto:
ωδε η σοφια εστιν
ο εχων ουν ψηφισατω τον αριθμον του
θηριου αριθμος γαρ ανθρωπου  εστιν δε χ̅ξ̅ϛ̅ - 666
 Tot această variantă este susţinută de codex Sinaiticus sec. IV, Codex Alexandrinus sec V:, si de alte lecţionare precum:  051, 205, 209, 1006, 1611 şi altele care sunt din acelaşi arbore ca şi primele două codice.
Această variantă este preluată de toate ediţiile româneşti.
2. A doua variantă a numărului fiarei este 665:  Această variantă este susţinută de un singur lecţionar 2344 care datează din secolul al IX-lea. De aceea lecţiune nu a primit consistenţă în cercetarea critici textuale, fiind considerată doar o eroare de copiere.
Nu se poate preciza acelaşi lucru despre cea de-a treia variantă.


3. A treia variantă a numărului fiarei este 616. a. prima mențiune În anul 1844 Constantin von Tischendorf, unul dintre cei mai mari cercetători în critica textuală, descoperitorul Codexului Sinaiticus, a mers la Paris pentru a cerceta un manuscris care conţinea o operă a Sf. Efrem Sirul scris în limba siriacă. El a observat că sub textul siriac se află urme ale unui alt text grecesc. În mediile monahale între secolele IX-XIII, datorită lipsei de material, scribii răzuiau un manuscris existent şi refoloseau membrana pentru scrierea altor texte. De data aceasta textul ras a fost unul dintre cele mai importante texte care data din jurul anilor 400. Datorită sclipirii de geniu a marelui Tischendorf, în decurs a 2 ani acest text a fost recuperat. Acest manuscris poartă numele de Codex Ephraemi Rescriptus.
    Spre surprinderea cercetătorilor, acest manuscris, care era a doua sursă ca importanţă pentru textul Apocalipsei, conţinea, la Ap. 13:18 un alt număr al fiarei: 616. Această descoperire a pus la încercare textul primei variante, dar în acelaşi timp a crescut interesul asupra cercetării acestui pasaj. 
Aceştia au început să caute evidenţe pentru varianta autentică a textului biblic.




Prima menţionare care afirma existenţa acestui număr în unele manuscrise biblice era făcut de Sf. Irineu de Lugdunum(Lyon) încă din a doua jumătate a secolului II. Să reţinem faptul că Sf. Irineu a fost ucenic al Sf. Policarp care a fost ucenic direct al Sf. Ioan Evanghelistul. Astfel, la nici 100 de ani după redactarea Apocalipsei circulau în paralel două variante de text, prima cu 666 şi alta cu 616. Sf. Irineu spue în Adversus Haeresis, cartea V, cap. 30: οὐκ οἶδα πῶς ἐσφάλησάν τινες ἐπακολουθήσαντες ἰδιωτισμῷ καὶ τὸν μέσον ἠθέτησαν ἀριθμὸν τοῦ ὀνόματος͵ ν ψήφους ὑφελόντες καὶ ἀντὶ τῶν ἓξ δεκάδων μίαν δεκάδα βουλόμενοι εἶναι. Ἄλλοι δὲ ἀνεξετάστως τοῦτο λαβόντες͵ οἱ μὲν ἁπλῶς καὶ ἀκαίρως ἐπετήδευσαν͵ οἱ δὲ κατὰ ἀπειροκαλίαν ἐτόλμησαν καὶ ὀνόματα ἀναζητεῖν ἔχοντα τὸν ἐσφαλμένον καὶ διημαρτημένον ἀριθμόν. Traducerea ar fi: Nu ştiu cum unii au greşit urmărind fraza obişnuită  şi au respins numărul din mijloc al numelui (fiarei), extrăgând 50 și dorind să fie în locul a șase decade, o singură decadă. Alții  au luat acest lucru fără examinare, unii pe de-o parte l-au folosit simplu și naiv, alții, prin ignoranță, au îndrăznit să caute un nume care să conțină numărul  greșit și fals. Sf. Irineu atrage atenția asupra faptului că orice nume aplicat la acest număr este nelegitim, oferind câteva exemple care arată cum înțelegeau creștinii acest număr în secolul II. Acesta se referea la nume precum: Evanthas (ΕΥΑΝΘΑΣ un nume care nu a fost identificat) Lateinos (ΛΑΤΕΙΝΟΣ latinul/ Imperiul Roman) Teitan (ΤΕΙΤΑΝ din mitologia greacă). Cu toate acestea Sf. Irineu declară că numele calculat prin numărul fiarei nu poate fi știut, iar dacă ar fi fost necesar acest lucru însuși cel care a scris Apocalipsa ar fi spus numele lui răspicat. 
Hipolitus reia perspectiva Sf. Irineu și încearcă să atribuie numărul fiarei latinilor Lateinos (ΛΑΤΕΙΝΟΣ).
b. a doua mențiune: În anul 2000 J. Chaba a publicat Papirusul POxy4499, numit de către critica textuală P115. Acest papirus avea la textul din Ap. 13:18 numărul fiarei 616 și nu 666. S-a constatat că acesta este cel mai vechi papirus păstrat care ne-a transmis textul Apocalipsei, probabil din același arbore cu cel menționat de Sf. Irineu. 
Mulți cercetători înclină să creadă că acesta ar fi fost chiar numărul scris de autorul Apocalipsei, cu toat e că Sf. Irineu atestă numărul 666 ca cel autentic.

Există trei mari interpretări care s-au adus la numărul fiarei: a.) Interpretarea Simbolică; b.) Interpretarea numerică; c) interpretarea gematrică. Prima interpretare încearcă să definească numărul ca cifra imperfecțiunii totale, simbolizată de cifra 6, față de perfecțiunea pământească simbolizată de cifra 7, și perfecțiunea divină de cifra 8. Numele Ιησους transpus narumeric este 888. Α doua interpretare consideră numărul fiarei un număr triunghiular, ca sumă a numerelor de la 1 la 36 care este 666. Ultima interpretare merge pe calcularea valorii numerice a literelor din alfabetul ebraic sau din alfabetul grecesc. 
În cazul în care 616 este numărul fiarei  primele două interpretări sunt excluse, cea de-a treia interpretare, însă, poate rămâne. Mulți au încercat să identifice numărul 666 cu Neron. Transpunerea cuvântului grec în litere ebraice este următoarea: Neron Caesar = קסר נרון valoarea literelor fiind (2× נ [50], 2× ר [200], ו [6], ק [100], ס [60]= 666. Această interpretare este preluată și de către IPS Bartolomeu Anania în diortosirea sa. Cercetătorii susțin că varianta 616 ar aduce un argument în plus pentru această interpretare deoarece în transpunerea ebraică la cuvântul latin Nero, fără un n ar da următoarele Nero Caesar קסר נרו (1× נ [50], 2× ר [200], ו [6], ק [100], ס [60]= 616.
Cu  toate acestea, interpretarea numărului fiarei poate să ia, considerăm noi simptomatic sute de intepretări (boala decodificării a ajuns până la afirmația că Vicarus Fili Dei, calculat este 666, sau Ellen G.White este 666), toate pot fi considerate legitime. Ceea ce trebuie să concluzionăm este faptul că nu numărul în sine este cel care contează pentru interpretarea pasajului ci posibilul nume, care reprezintă o tipologie a Antihristului.(pt. tema Antihristului a se vedea C.Bădiliță, Metamorfozele Antihristului la Părinții Bisericii, Polirom, 2006, teza de doctorat). 

Identitatea numărului fiarei încă rămâne ascunsă. Ca simptomaticul care învăluie acest număr să devină și mai simptomatic, noi propunem încă o variantă, fiind de acord cu P. Williams, cuvântul fiară θηρίον scris în litere ebraice, תריון (נ = 50, ו = 6, י = 10, ר = 200, ת = 400) iar genitivul θηρίου este 616.
Vom respinge, astfel, tradiția cu Nero redivivus cât și alte tradiții de interpretare, și vom afirma, împreună cu Sf. Irineu că acest cod era cunoscut unui număr foarte redus de ucenici ai autorului Apocalipsei. 

8 comentarii:

Alin Suciu spunea...

Foarte utila punere la punct.

Iovan Emy spunea...

foarte interesanta postarea. chiar nu am auzit variantele 665 si 616 - dar mi se pare foarte interesant!
good point

F G L spunea...

Dacă chiar vreţi să vă jucaţi interesant, calculaţi şi suma ghematrică a cuvântului grecesc PARADOSIS (tradiţie)....

Razvan Persa spunea...

Interesantă glumiţa făcută de dmv, dar în programa mea de abordare nu prea merge hermeneutica ludică, mai ales pe acest termen. Am interpreta prea pueril această problemă, mai mult am desconsidera importanţa acestui pasaj în gândirea autorului şi a primilor creştini. Nu stiu dacă tentaţia propusă de dmv. poate să fie aplicată la pasaje precum 1 Corinteni 11:2 sau 2 Tesaloniceni 2:15, oare Pavel era mesagerul Fiarei? ME GENOITO.

Samir Mihail Vancica spunea...

Hristos a Inviat!

un foarte util comentariu ar fi pe expresia care apare in Ap 20:2-10 "[ta] hilia ete". Imi cer scuze ca indraznesc sa fac o asemenea propunere.

Samir Mihail Vancica

Sami Cociorvan spunea...

pentru Samir Mihail Vancica: uite 2 studii interesante
http://vaisamar.wordpress.com/2009/01/29/mia-de-ani-sau-miile-de-ani-apoc-20/

http://vaisamar.wordpress.com/2009/01/30/caragounis-raspunde-greaca-pr-ioan-mircea-e-imposibila/

Samir Mihail Văncică spunea...

Hristos a inviat!

Domnule Persa, cu privire la problema (in constiinta mea) a lui "ta hilia ete" v-am lasat un mesaj pe FB si un fisier atasat. Va rog sa-l parcurgeti doar daca aveti timp. Va multumesc mult.

Razvan Persa spunea...

Imi cer iertare, dar nu am primit mesajul dmv. Va rog frumos sa il mai trimiteti din nou. Multumesc