Sf. Vasile cel Mare și Prologul ioaneic: v. 18

Urmărind textul prologului ioaneic, capitolul 1, versetul 18[1], vom observa faptul că în ediţiile bibliilor româneşti se foloseşte traducerea sintagmei „ὁ μονογενὴς Υἱός” ”Fiul cel  Unul-Născut”[2] cu toate că unele din cele mai importante surse ale textului scripturistic, cât şi tradiţia patristică atestă, încă de timpuriu folosirea expresiei „ὁ μονογενὴς Θεὸς”. Vom examina, după principiile enumerate într-un articol anterior anterior, acest pasajul scripturistic Ioan cap.1, ver.18 Θεὸν οὐδεὶς ἑώρακεν πώποτε· μονογενὴς θεὸς ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρὸς ἐκεῖνος ἐξηγήσατο, în contextul biblic şi patristic, urmărind textul biblic din încheierea prologului ioaneic în opera Sf. Vasile cel Mare.

Tradiţia bibică şi patristică arată folosirea a două variante de text în finalul prologului ioaneic: atât a expresiei „ὁ μονογενὴς Θεὸς”[3], cât şi „ὁ μονογενὴς Υἱός”[4].

Prima autoritate, în acest sens, o au manuscriselor biblice cele mai vechi şi operele Sfinţilor Părinţi contemporani cu acestea, care, prin compatibilitatea textului scripturistic citat întăresc originalitatea sa. 

Citarea pasajului ioaneic o găsim, în opera Sf. Vasile cel Mare, începând de la lucrarea Despre Sfântul Duh VI, 15, care se regăseşte unanim, fără deosebiri, atât în manuscrisele vechi, cât şi în ediţiile moderne[5]: Ακουέτωσαν δὲ καὶ αὐτοῦ τοῦ Κυρίου σαφῶς ὁμότιμον ἑαυτοῦ τὴν δόξαν τῷ Πατρὶ παριστῶντος͵ ἐν τῷ λέγειν· Ὁ ἑωρακὼς ἐμέ͵ ἑώρακε τὸν Πατέρα. Καὶ πάλιν· Ὅταν ἔλθῃ ὁ Υἱὸς ἐν τῇ δόξῃ τοῦ Πατρός. Καὶ τό· Ἵνα τιμῶσι τὸν Υἱὸν͵ καθὼς τιμῶσι τὸν Πατέρα. Καὶ τό· Ἐθεασάμεθα τὴν δόξαν αὐτοῦ͵ δόξαν ὡς Μονογενοῦς παρὰ Πατρός. Καὶ τό· Ὁ μονογενὴς Θεός͵ ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ Πατρός. [6]

Expresia Ὁ μονογενὴς Θεός se găseşte în cinci codice, şi lipseşte numai într-unul singur[7], iar în alte două apar şi sintagmele εἰς τοῖς κόλποις τοῦ πατρὸς respectiv ἐκ τῷ κόλπῷ. Acest pasaj trebuie considerat a prima manu datorită autenticităţii sale depline, dovezi furnizate de manuscrisele greceşti, de traduceri vechi[8], traducerile şi colecţiile moderne[9]. Din critica internă observăm că acest pasajul scripturistic este folosit într-una dintre cele mai importante lucrări ale întregii opere basiliene şi reprezintă prima citare a pasajului ioaneic în această lucrare, fapt ce exclude reproducerea unei citări anterioare acesteia, ce ar putea duce la o citare din memorie. Mai putem afirma ca dovată întărirea autorităţii pasajelor scripturistice prin îndemnul din incipitul pasajului: Ακουέτωσαν δὲ καὶ αὐτοῦ τοῦ Κυρίου σαφῶς: “Să audă şi pe Domnul Însuşi Care spune clar”. Acest citat nu este folosit doar ca demonstrare, printr-un fundament biblic, a argumentelor anterioare citării sale, ci el este bază a următoarei idei a discursului teologic, primind, de aici,  o interpretare exegetico-dogmatică[10]. Astfel, putem spune că acest pasaj posedă veridicitate, îndeplinind toate principiile enumerate şi pentru că în întregimea sa se regăseşte fidel în textele celor mai importante manuscrise biblice, pasajul luat ca autentic fiind Ὁ μονογενὴς Θεός ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρὸς.

Această citare este întărită în continuare şi de textul din capitolul 8, care spune: Διὰ τοῦτο εὕρομεν τὴν Γραφὴν οὐκ ἐξ ἑνὸς ὀνόματος τὸν Κύριον ἡμῖν παραδιδοῦσαν͵ οὐδὲ ἐκ τῶν ὅσα τῆς θεότητός ἐστιν αὐτοῦ μόνον καὶ τοῦ μεγέθους δηλωτικά͵ ἀλλὰ νῦν μὲν τοῖς τῆς φύσεως χαρακτηριστικοῖς κεχρημένην· οἶδε γὰρ τὸ ὄνομα τὸ ὑπὲρ πᾶν ὄνομα τοῦ Υἱοῦ καὶ Υἱὸν ἀληθινὸν λέγειν͵ καὶ μονογενῆ Θεόν͵ καὶ δύναμιν Θεοῦ͵ καὶ σοφίαν͵ καὶ Λόγον. [11]

Această citare posedă o importanţă deosebită, datorită faptului că Sf.Vasile cel Mare atestă că în Scriptură, sau mai bine spus într-una dintre scrieri, (τὴν Γραφὴν- substantiv feminin singular) găsim (εὕρομεν) şi această numire, care este mai presus de nume. Această scriere este alta decât Sf. Evanghelie după Ioan, singura care posedă această extraordinară expresie Ὁ μονογενὴς Θεός. [12]

Următorul pasaj, prin care mulţi critici îl plasează pe Sf. Vasile ca adept al ambelor variante ale citatului scrpturistic[13], îl găsim în aceeaşi operă Despre Sfântul Duh, capitolul 11: Οὐ πιστεύει μὲν γὰρ εἰς Υἱὸν ὁ μὴ πιστεύων τῷ Πνεύματι· οὐ πιστεύει δὲ εἰς Πατέρα ὁ μὴ πιστεύσας τῷ Υἱῷ. Οὔτε γὰρ δύναται εἰπεῖν Κύριον Ἰησοῦν͵ εἰ μὴ ἐν Πνεύματι ἁγίῳ. Καὶ· Θεὸν οὐδεὶς ἑώρακε πώποτε͵ ἀλλ΄ ὁ μονογενὴς Υἱός͵ ὁ ὢν ἐν τοῖς κόλποις τοῦ Πατρός͵ οὗτος ἡμῖν ἐξηγήσατο.[14] Textul este tradus într-un mod incomplet în limba română şi anume “Pentru că cel care nu crede în Fiul nu crede nici în Tatăl. “Pentru că nu poate să spună (cineva) că Iisus este Domnul, decât în Duhul Sfânt”. Şi “ pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, afară de (Fiul) Unul-Născut, Care se află îm sânurile Tatălui (şi pe Care) nouă ni L-a descoperit”[15]. Această traducere omite cea mai important parte a fragmentului care reprezintă cheia întregului pasaj prin care este structurată întreaga idee teologică cât şi construirea dovezii scripturistice: “Căci cel care nu crede Duhului nu crede nici în Fiul, iar cel care nu crede Fiului nu crede nici în Tatăl”, iar citatele scripturistice menţionate sunt construite pe aceeaşi structură a idei predecesoare, cinstirea Duhului, a Fiului şi a Tatălui, necinstirea uneia dintre Persoanele Sf.Treimi ducând la negarea ei în întregime. 

Diferenţa între această citare scripturistică şi citarea anterioară este dată de următoarele structuri ὁ μονογενὴς Υἱός, ἐν τοῖς κόλποις, οὗτος, ἡμῖν. Acest pasaj nu poate fi folosit nici pentru a doua variantă a textului scripturistic regăsit în manuscrisele biblice începând de la Codex Alexandrinus, deoarece nici acestea din urmă nu conţin toate variaţiile de text menţionate. Mai mult, pasajul menţionat ridică anumite îndoieli asupra propriei sale transmiterii de-a lungul timpului, alterarea sa fiind destul de uşoară, având, pe de o parte, manuscrise care conţin ὁ μονογενὴς Υἱός cum ar fi colecţia preotului benedictin Julian Garnier[16], iar pe de altă parte există manuscrise care conţin expresie Ὁ μονογενὴς Θεός cum ar fi în colecţia de manuscrise ale lui Christian Friedrich von Matthäi[17]. Acestea atestă faptul că Erasmus de Rotherdam în ediţia sa din 1532, la pagina 452 adaugă ὁ μονογενὴς Υἱός, şi continuă von Matthäi prin a arăta faptul că în Cod. Bibl. Mosq. SS Synodi nr.XXXII, un manuscris pe membrană, care datează din secolul al XI-lea, descoperim lecţiunea  Ὁ μονογενὴς Θεός ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρὸς.

De menţionat este faptul că această corectare pe care o evidenţiază Christian Friedrich von Matthäi, din spaţiul răsăritean, la textul lui Erasmus,  este foarte importantă, dat fiind faptul că reeditările apusene ale colecţiei Sf. Vasile cel Mare au ţinut cont de această operă a ilustrului umanist şi am mers în redactarea lor prin imitarea textului erasmian, cu toate că acesta conţinea această lecţiune greşită[18].

Dacă luăm ca autentică sursa folosită de Matthäi, Cod. Bibl. Mosquensis SS Synodi nr.XXXII, atunci şi acest pasaj este în concordanţă cu cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Scripturi şi cu traducerile lor în alte limbi.

            Astfel, ὁ μονογενὴς Υἱός reprezintă apartenenţa lucrării editorilor sau copiatorilor la Codex Regius Tertius nr.2893, Codex Regius Primus nr.2286, Regius Quartus nr. 2896, Regius Quintus nr. 3430, ultimele trei datând din secolul al XIV-lea, aparţinând acum Bibliotecii Naţionale din Paris, fiind sursele folosite de la Erasmus până la J.P.Migne[19], Colbertinus nr. 4529, în care se află această variantă. Ὁ μονογενὴς Θεός găsim în următoarele manuscrise Add. mss., sec. al X-lea, de la British Museum; codd. Misc. xxxvii., sec. al XI-lea, de la Biblioteca Bodleian Library din Oxford; Cod. Theol.142, sec. al XII-lea., de la Biblioteca Imperială din Viena; Cod. Theol. 18, sec. al-XIV-lea, tot din Viena; Cod. Bibl. Mosq. SS Synodi nr.XXXII, sec. al XI-lea, de la Biblioteca Sfântul Duh din Moscova.[20]

            Astfel în întreaga lucrarea Despre Sfântul Duh se arată plenar faptul că textul pe care Sf. Vasile cel Mare îl citează din Sf. Evanghelie după Ioan este în conformitate cu textul din P⁶⁶ P⁷⁵- papirus 66 şi 75, Codex Sinaiticus, Codex Vaticanus B, sir^p,hmg  - siriac Peshitta, geo² – traducere georgiană.

            O altă sursă care atestă citirea Ὁ μονογενὴς Θεός este Omilia care în ediţia Parisiensis[21] poartă numele Homilia in Sanctum Baptisma, editată după Codex Regius nr.1907[22]: οὗτος παρὰ τὸν Ἰορδάνην παραγίνεται βαπτισθῆναι καὶ τὸ μέγα θαῦμα καὶ παράδοξον ἐκπλαγῆναι͵ ὁ μονογενὴς θεός͵ ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρός͵ ὁ ἐν ἀρχῇ πρὸς θεόν͵ θεός͵ λόγος καὶ θεοῦ υἱός͵ ὁ παρὰ τῶν ἀγγέλων προσκυνούμενος καὶ παρὰ τῶν ἀρχαγγέλων δοξαζόμενος.

Singurul text în care apare cea de-a doua variantă se află în Epsitola 234, III, scrisă în anul 376 către Amfilohiu: Καὶ ἀντερωτάσθωσαν οὕτω. Θεὸν οὐδεὶς ἑώρακε πώ ποτε· ὁ Μονογενὴς Υἱός͵ ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ Πατρός͵ οὗτος ἐξηγήσατο. Τί ἐξηγήσατο τοῦ Πατρὸς ὁ Μονογενής.[23] Această variantă de text o găsim în zece manuscrise adunate de Julian Garnier, pe care le foloseşte la rândul său şi J.P.Migne[24] în redactarea corespondenţei Sf.Vasile cel Mare, aceste surse fiind: Codex  Coislinianus 237, care datează din sec. al XI-lea, Codex Harlæanus, din secolul al XI-lea, Codex Medicæus, Codex Regius 2293, Codex Regius 2897, Codex Regius 2896, Codex Regius 2502, Codex Regius 1824, Codex Regius 1906, and Codex Regius1908., acest pasaj fiind atestat şi de C. F. von Matthäi din sursele sale.[25]

            Însă, în Epistola 38, către fratele Grigorie, despre diferenţa între fiinţă şi ipostas, o epistolă de foarte mare importanţă, care se află în toate codicele manuscrise, şi care a fost citată şi de actele sinodului al IV- lea ecumenic de la Efes, Sf.Vasile spune: Ζητοῦντες δὲ εἰ ἐκ μόνου τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἡ τῶν ἀγαθῶν χορηγία τὴν ἀρχὴν λαβοῦσα οὕτω παραγίνεται τοῖς ἀξίοις͵ πάλιν ὑπὸ τῆς Γραφῆς ὁδηγούμεθα εἰς τὸ τῆς χορηγίας τῶν ἀγαθῶν τῶν διὰ τοῦ Πνεύματος ἡμῖν ἐνεργουμένων ἀρχηγὸν καὶ αἴτιον τὸν Μονογενῆ Θεὸν εἶναι πιστεύειν.[26]

---

[1] Θεὸν οὐδεὶς ἑώρακεν πώποτε· μονογενὴς θεὸς ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρὸς ἐκεῖνος ἐξηγήσατο.

[2] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Clujului, EIBMOR, Bucureşti, 2001, pag.1556,  BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, tipărită sub îndrumarea si cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, EIBMBOR , Bucuresti 1990, Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, Biblia de la Bucureşti sau Biblia lui Şerban Cantacuzino, 1688

[3] μονογενὴς Θεὸς apare în P⁶⁶ P⁷⁵- papirus 66 şi 75, Codex Sinaiticus, Codex Vaticanus-B, sir^p,hmg  - siriac Peshitt, geo² – traducere georgiană, Origen, Didim cel Orb, Chiril al Alexandriei, Clement, Eusebiu, Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa, Epifanius, Serapion.

[4] μονογενὴς Υἱός apare în C- Codex Alexandrinus, W- Codex Washintonesis, 037- Codex Sangallensis, 038- Codex Coridethianus, 044- Codex Athous Lavrensis, 0141, 28, 157, 180, 205, 564, 579, 597, 700, 892, 1006, 1010, 1071, 1241, 1243, 1292 1342 1424 1505, Irineu, Clement, Hipolitus, Origen, Eustatius, Serapion, Atanasie, Grigore de Nazianz, observăm că toate sursele biblice care  menţionează aceasta construcţie sunt după secolul IV, iar dacă apare şi la Sf. Părinţi înainte de secolul IV, aceste dovezi trebuie temeinic cercetate, fiind contestate de Edward A. Parker, Samuel H. Taylor, Bibliotheca sacra and Biblical Repository, Harvard University Press, London, 1861, pp. 846-850, suținând că sunt neconcludente pentru citarea exactă din textul ioaneic.

[5] S. Basilius Magnus, Liber de Spiritu Sancto, M.G., vol.32, col.92.

[6] «Să audă şi pe Domnul însuşi Care spune clar că slava Sa este egală cu slava Tatălui, atunci când zice: “Cel care M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” şi acestea “Când Fiul va veni întru slava Tatălui” „Pentru ca să cinstească pe Fiul, după cum cinstesc pe Tatăl” “Am contemplat slava Sa, ca pe slava Fiului unic al Tatălui”„Dumnezeu Unul-Născut, care este în sânul Tatălui”» Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh,, p. 29.

[7] S. Basilius Magnus, Liber de Spiritu Sancto, PG, vol.32, col.92, nota 84, şi Philip Schaff,  Henry Wage,  A select library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, NPNF-Professor of Church History in the Principal of King's College, Union Theological Seminary, the Christian Literature Company, Oxford and London: Parker & Company, New York- London, 1895, p. 9, nota 5.

[8] David G. K. Taylor, The Syriac versions of the De Spiritu Sancto, Peeters Publishers, 1999,  p. 20; traduce De Spiritu Sancto, după manuscrisul Mss.Bm.Add.17143, care datează din secolul al V-lea, şi în textul sirian publicat în The Syriac versions of the De spiritu sancto by Basil of Caesarea, publicată de Peeters Publishers, 2000, p. 26.

[9] S. Basilius Magnus, Liber de Spiritu Sancto, col.91 “Unigenitus Deus”, Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, p. 29  “Dumnezeu Unul-Născut”, NPNF  “Only begotten God”, p.9.

[10] «Totuşi nici aceste (mărturii) nu sunt fără importanţă pentru un ascultător înţelept, numai dacă nu înţelege “dreapta” şi ”sânul” în sens inferior şi trupesc, încât să limiteze pe Dumnezeu la un loc şi să-I atribuie formă, chip şi poziţie corporal, (însuşiri) care îndepărtează foarte mult de noţiunea: fiinţă simplă, infinită şi necorporală.» Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, p. 30.

[11] S. Basilius Magnus, Liber de Spiritu Sancto, col. 96 ”De aceea am găsit că Scriptura nu ne vorbeşte despre Domnul (numindu-L) cu un singur nume, nici numai cu acele nume care vorbesc despre Dumnezeirea şi mărirea Sa. Uneori, referindu-se la (însuşirile) caracteristice firii Sale (dumnezeieşti), zice că numele Fiului este mai presus de orice nume, că este Fiu adevărat, Dumnezeu Unul-Născut, Puterea lui Dumnezeu, Înţelepciunea şi Cuvântul.” Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, p. 32.

[12] D. A. Carson, The Gospel according to John, Wm. B. Eerdmans Publishing, 1991, p. 139.

[13] Edward A. Parker, Samuel H. Taylor, Bibliotheca sacra and Biblical Repository, p..866, Philip Schaff,  Henry Wage, A select library of Nicene and Post-Nicene Fathers, p. 18.

[14] S. Basilius Magnus, Liber de Spiritu Sancto, col 116.

[15] Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, p. 42;

[16] S. Basilius Caes. Cappad. Archiepisc, Opera omnia quae exstant vel quae ejus nomine circumferuntur, Gr. et Lat. ed. Julian Garnier, Paris, 1721–30. 3 vols. fol. Eadem ed. Parisina altera, emendata et aucta a Lud. de Sinner, Par. (Gaume Fratres) 1839, 8 volume în 6 Parţi)

[17] Christian Friedrich von Matthäi, Novum Testamentum Graece, ad codices Mosquenses [&c.] iterum recens., lectiones ecclesiasticas ex usu Ecclesiae Graecae designavit, ac synaxaria evangeliarii et praxapostoli addidit, et criticis interpositis animadversionibus, 1807, p. 780 “Sed nos in prestantissimo Cod. Bibl. Mosq. SS Synodi nr.XXXII, qui este sec XI, in membranis, invenimus:…”

[18] J.P.Migne reeditează Prologoumena de la fiecare ediție a operei Sf. Vasile cel Mare unde descoperim influenţa operei lui Erasmus: D.Jul.Garnerii Prefactio MG. 29a. CLXXVIII, preluând deasemenea şi textul din  colecţia lui Julian Garnier, precum arată NPNF, p.. LXXIV, iar de la J.P.Migne toate celelalte colecţii modern BEPES, PSB etc.

[19] Fapt atestat în S. Basilius Magnus, Liber de Spiritu Sancto, col 65-66.

[20]P. Schaff, A select library of Nicene and Post-Nicene Fathers, p.18, nota 2.

[21] S. Basilius Magnus, Vita Sancti Basilii, PG, vol 29a, col CCLXXV.

[22] S. Basilius Magnus, Praefatio, PG, vol 31, col. 22.

[23] S. Basilius Magnus, Epistulae, PG, vo.32, col.869 „Să continuăm cu seria altor întrebări: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a Văzut vreodată, Fiul cel Unul-Născut, care este în sânul tatălui, Acesta L-a făcut cunoscut. Ce a descoperit din Tatăl cel Unul-Născut?” Sf. Vasile cel Mare, Epistole, PSB 12, pp. 483-484.

[24] S. Basilius Magnus, Praefatio, PG, vol 32 col.65.

[25] C. F. von Matthäi, Novum Testamentum Graece, pp. 780-781.

[26] S. Basilius Magnus, Epistulae, col. 325 nota 99; “Întrebându-ne cdacă bunurile care urmenază a fi împărtăşite celor vrednici provin numai de la Duhul Sfânt, suntem îndemnaţi în acelaşi timp de Sânta Scriptură să credem că autorul şi cauza împărţirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu (Fiul) cel Unul-născut.” Sf. Vasile cel Mare, Epistole, p. 180; care traduce τὸν Μονογενῆ Θεὸν prin Dumnezeu cel Unul Născut, astfel am pus paranteze pentru a arăta că traducere este puţin forţată.