vineri, 9 decembrie 2011

Mărturisirea de credinţă de la Calcedon. Un răspuns Dl. Emanuel Conțac





Ieri, distinsul coleg de cercetare Emanuel Conțac a publicat pe blogul personal un articol intitulat Mărturisirea de credinţă de la Calcedon. Traducerea acestei mărturisiri pornea de la următoarea ipoteză:
Cred că evanghelicii şi protestanţii în general se pot regăsi în acest text. E drept, textul vorbeşte de Maria ca theotokos, „născătoare de Dumnezeu“, dar acest titlu nu afirmă că Dumnezeu are o mamă, ci că Cel născut din Maria este Dumnezeu (sublinierea noastră). Pentru un protestant, formula românească „născătoare de Dumnezeu“ are conotaţii dubioase. Pentru cine ştie greceşte, titlul theotokos nu sună „agresiv“ şi nici nu fură nimic din slava lui Dumnezeu, nu-L coboară, nu-L pune în inferioritate etc.
După această aserțiune autorul pornește în traducerea mărturisirii de credință. Traducerea a fost foarte bine primită, poate prea repede, cu laudatio de către alte bloguri. Vom încerca să analizăm această traducere:

Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord (συμφώνως), că [trebuie] să mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, [care este] acelaşi desăvârşit în dumnezeire (θεότητι) şi acelaşi desăvârşit în umanitate (ἀνθρωπότητι), cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet raţional (ἐκ ψυχῆς λογικῆς) şi din trup, consubstanţial (ὁμοούσιον) cu Tatăl după dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate (ἀνθρωπότητα), în toate asemănător (ὅμοιον) nouă, fără păcat, născut (γεννηθέντα) din Tatăl înainte de veci, după dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut] din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu (θεοτόκου), după umanitate, pe unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut (μονογενῆ), făcut cunoscut (γνωριζόμενον) în două naturi (ἐν δύο φύσεσιν), în chip neamestecat (ἀσυγχύτως), neschimbat (ἀτρέπτως), indivizibil (ἀδιαιρέτως), inseparabil (ἀχωρίστως), deosebirea (διαφορᾶς) naturilor nefiind în niciun caz anulată de unirea (ἕνωσιν) lor, iar specificitatea (ἰδιότητος) fiecărei naturi fiind păstrată şi având împreună ca rezultat (συντρεχούσης) o singură persoană (πρόσωπον) şi un singur ipostas (ὑπόστασιν), nu împărţit (μεριζόμενον) sau divizat (διαιρούμενον) în două persoane, ci unul şi acelaşi fiu, Dumnezeu unul-născut (μονογενῆ θεὸν), Cuvânt, Domnul Isus Hristos, precum ne-au învăţat mai înainte profeţii cu privire la El şi [apoi] însuşi Isus Hristos, şi cum ne-a transmis (παραδέδωκε) nouă crezul (σύμβολον) părinţilor noştri.(înroșirea unor cuvinte îmi aparține)

A. Aprecieri: Autorul a tradus corect termenii unirea (ἕνωσιν), alte traduceri au unime, însă acest substantiv are ca etimologie verbul: ἑνόω= a uni. Apreciem și redarea sintagmei ὅμοιον ἡμῖν prin asemănător nouă și nu prin asemenea nouă.

B. Deprecieri: -La începutul traducerii remarcăm o mică problemă de respectare a cazurilor din limba greacă: sintagma τοῖς ἁγίοις πατράσιν ar trebui clar redată prin cazul dativ, urmând Sfinților Părinți, iar nu prin acuzativ: urmându-i pe Sfinţii Părinţi. Termenul ἐκδιδάσκομεν tradus prin susţinem nu redă dimensiunea reală a verbului grecesc. A SUSȚÍNE reprezintă a aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama, însă termenul ἐκδιδάσκω ar trebui redat prin a învăța, mai ales că este urmat de o completivă infinitivală, sau de un acuzativ cu infinitiv. (Cf. dicționarelor Liddle-Scott, Ioanidu). Diferența este de pedagogie a credinței, nu de aducere sau susținere a unor argumente, de simpatizare fideistă față de ceva.

Termenul συμφώνως este redat prin construcția în deplin acord. Fidelitatea față de text ar impune redarea lui prin în consonanță, în armonie, sau în acord, termenul deplin nu apare în textul grecesc, fiind subînțeles de către traducător. În acest caz termenul propus ar trebui flancat de paranteze drepte.

Sintagma τέλειον τὸν αὐτὸν ἐν θεότητι este redată prin [care este] acelaşi desăvârşit în dumnezeire, sintagma sintetică [care este] distruge subordonarea termenilor din textul grecesc, termenul regent al sintagmei este ὁμολογεῖν nu [care este] ων. Redarea ar trebui făcută conform textului mărturisim....pe acelaşi desăvârşit în dumnezeire, având termenii la cazul acuzativ.

Sintagma ἐκ Μαρίας τῆς παρθένου τῆς θεοτόκου este tradusă prin din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu. Traducerea ar trebui redată, precum în textul grecesc, prin articularea cuvântului născătoare, iar termenul τῆς θεοτόκου trebuie redat ca o sintagmă unitară: din Fecioara Maria, Născătoarea-de-Dumnezeu. Vom trata termenul Θεοτόκος la sfârșitul analizei traducerii.

Noutatea formulării în chip neamestecat (ἀσυγχύτως), neschimbat (ἀτρέπτως), indivizibil (ἀδιαιρέτως), inseparabil (ἀχωρίστως), nu aduce redarea mult mai fidelă a termenilor, sau înnoirea unor termeni prea arhaici precum neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, ci duce doar simpla  neologizarea a doi dintre cei patru termeni (propunem în acest spirit de neologizare și noi un nou termen pentru neschimbat ἀτρέπτως - invariabil). Această neologizare este inutilă

Franțuzismul specificitatea ca redare a termenului ἰδιότητος este prea brusc pentru tradiția traductologică a textului analizat. Cum ar suna 3 Macabei 7:17, ca în loc de: Şi au ajuns la Ptolemaida – care, pornindu-se de la o anume însuşire a locului, e numită Rodoforon,  să se traducă Şi au ajuns la Ptolemaida – care, pornindu-se de la o anume specificitate a locului, e numită Rodoforon. Mai mult textul nu se referă la specificitatea ca notă distinctă a firilor ci ca proprietate, însușire de calitate, însușire ontologică și ontică. 
 
Sintagma având împreună ca rezultat  ca redare a termenului συντρεχούσης depășește așteptările noastre asupra principiului fidelității față de textul sursă, sintagma propusă lipsind din dicționarele cercetate. Redarea termenului prin parafrazare face mult mai confuză întreaga propoziție. Problemele dezvoltate din traducerea aceasta sunt următoarele: 1. dispariția totală a prepoziției εἰς (la, spre, în) atât din traducere cât și din înțeles,  καὶ εἰς ἓν πρόσωπον καὶ μίαν ὑπόστασιν συντρεχούσης, 2. Redarea având împreună ca rezultat (συντρεχούσης) o singură persoană (πρόσωπον) şi un singur ipostas ridică și o problemă semantică și dogmatică: rezultatul unirii celor două firi a dus la persoana cea unică a Fiului, sau Persoana cea unică a Fiului a fost cea în care s-au enpostaziat cele două firi? Unirea celor două firi are ca rezultat Ipostasul cel unic și divin al Fiului? Unirea s-a realizat în timp, la întrupare, traducerea ne arată că rezultatul acestei uniri a fost Persoana cea unică a lui Iisus Hristos, ceea ce nu poate fi susținut nici biblic nici doctrinar. Traducerea Pr. Stăniloae, despre care traducătorul a vborbit în începutul articolului, este mult mai fidelă față de textul grecesc: cele două firi concurg într-o persoană şi într-un ipostas.

Termenul Θεοτόκος: Din perspectiva dicționarelor de specialitate formularea autorului trebuie reconsiderată: E drept, textul vorbeşte de Maria ca theotokos, „născătoare de Dumnezeu“, dar acest titlu nu afirmă că Dumnezeu are o mamă, ci că Cel născut din Maria este Dumnezeu. Redau în continuare explicațiile redate de dicționarele de specialitate, oferind trei exemple,
1. Liddle Scott: θεο-τόκος mother of God, of the Virgin, Cod.Just.1.1.5.1, Just.Nov.3.1, SIG910B (vi A.D.).
2. George Lampe, Patristic greek Lexicon: θεοτόκος, God-bearing, who is Mother of God,
3. R. A. Muller (1985). Dictionary of Latin and Greek theological terms : Drawn principally from Protestant scholastic theology, p. 304 Theotokos (Θεοτόκος): bearer of God; a title given to the Virgin Mary by the Alexandrian and Cappadocian theologians of the fourth and fifth centuries, predicated upon a communicatio idiomatum in abstracto (q.v.), the communication of divine attributes to the human nature. Nestorius’s polemical denial of the title Theotokos as an Arian or Apollinarian heresy touched off the controversy leading to the Council of Chalcedon (a.d. 451).
Aceste definiții nu demonstrează ce înseamnă Θεοτόκος de multe ori fiind redat prin termenul Θεομήτηρ. J. Pelikan afirmă în acest sens că termenul Θεοτόκος:  "It did not mean simply 'Mother of God,' as it was usually rendered m Western languages, but more precisely and fully 'the one who gave birth to the one who is God "(Mary Through the Centuries, 55).

Sintagma Θεοτόκος și relația cu Θεομήτηρ este explicată de Sf. Ioan Damaschin: Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeirea Cuvântului a luat din ea începutul existenţei, ci în sensul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început și veşnic împreună cu Tatăl și cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat și s-a născut din ea fără să se schimbe. Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: şi  nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu și-a pogorât din cer corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de-o-fiinţă cu noi pe care l-a ipostasiat în El însuşi. Căci dacă şi-ar fi adus corpul din cer și n-ar fi luat firea noastră, la ce mai foloseşte înomenirea?

Astfel, Fecioara Maria nu este Mama dumnezeirii, deoarece ea nu a născut dumnezeirea, dar este Mama lui Dumnezeu Întrupat, și în acest sens Dumnezeu are o Mamă. În această dimensiune trebuie interpretată și sintagma μήτηρ τοῦ κυρίου μου Mama Domnului meu din Luca 1:43, multe comentarii evitând această sintagmă.

3 comentarii:

Cezar Ungureanu spunea...

Câteva detalii complementare celor ce au fost afirmate aici, le-am redat la adresa: http://cezarungureanu1.blogspot.com/2011/12/theotokos-un-raspuns-domnului-contac.html

Anonim spunea...

Superb comentariu Razvan , ceea ce as putea spune , din perspectica catolica este ca aceasta definitie a Calcedonului vine sa completeze oarecum Efesul si sa il expliciteze pe de o parte . Pe de alta parte a spune ca aceste sinoade au dat doar definitii cristologice asa cum o spunea Emanuel Contac mi se pare putin tras de par , pentru ca vrand nevrand intre Cristologie si Mariologie nu se poate trasa o bariera foarte clara .... Si da intr-adevar ceea ce Efesul vine sa spuna prin THEOTOKOS este o certificare a adevarului unirii ipostatice pentru ca daca Maria nu ar fi Maica Dumnezeului Om ci doar a Omului Hristos asa cum o spunea nestorie atunci adevarul unirii ipostatice nu ar complet ba mai mult ar fi stirbit !

Razvan Persa spunea...

Problemele principale ale sinoadelor au fost legate de hristologia, dar, precum spuneti, pentru a se putea rezolva problema hristologică de la Calcedon, trebuia să fie reyolvată şi problema mariologică. Interdependenţa dintre acestea este arătată şi de către imn. Problema era că nu putem să aducem argumentare mariologică dintr-un simbol preponderent hristologic, unde informaţiile mariologice sunt foarte puţine. Graba dl. Emanuel a fost în această direcţie.