Coincide textul patristic rostit de Ioan Gură de Aur cu ceea ce avem azi?

Textul biblic grecesc se bucură la ora actuală de o critică textuală pe care cercetătorii secolelor precedente nici nu o puteau închipui. Descoperirea manuscriselor biblice și munca de cercetare depusă a dus, conform lui D.Wallace, la identitatea textului scripturistic actual cu cel autograf în proporție de 90 %, 10% nefiind text de ordin doctrinar. 

Nu putem afirma același lucru despre operele patristice. Dacă textul biblic se bucură de o viitoare ediție Nestle Aland, numărul 28, textul patristic, pe alocuri, nu se bucură nici măcar de o ediție critică princeps. Un exemplul elocvent este Comentariul la Evanghelia Sf. Ioan scris (rostit) de Sf. Ioan Hrisostom. Cercetătorii se chinuie de aproape două secole să realizeze o ediție critică la textul patristic amintit. (prima ediție așa zis critică, cu toate că este eclectică, a realizat-o Theobald Fix în 1836).

Cu toate acestea, textul celor 88 de omilii hrisostomice nu a fost niciodată științific stabilit, rezultatul acestei munci, concretizându-se printr-o ediție critică pregătită pentru lumina puternică a tiparului, este încă așteptat. O cercetare critică asupra edițiilor precedente, din perspectica criticii textuale actuale, ar aduce la suprafață lipsurile și neajunsurile edițiilor, compilarea aleatorie a unor manuscrise de categorie secundară, spiritul mimetic și multe altele. 

Să trecem la textul propriu-zis. Problema textului pornește încă de la titlul. Cunoscute ca omilii Ομιλιαι la Evanghelia după Ioan, acestea nu se circumscriu tiparului hrisostomic al omiliilor. M.-É.Boismard și A. Lamouille au demonstrat, prin câteva manuscrise, existența unei variante mai scurte de text. Această variantă mai scurtă nu are acele structuri numite ΟΜΙΛΙΑ ci ΛΟΓΟΣ, ceea ce ar trebui să se traducă prin TRATAT, iar nu prin OMILIE. Mai mult Sf. Ioan a folosit, probabil, vechiul text antiohian, înrudit cu textul din Codex Sinaiticus cap 1-7 și cu cel din Codex Bezae, după cum afirmă Justin Taylor.  Omilia hrisostomică este reprezentată, de regulă, de exegeza textului, urmată de o parte omiletică, morală bine delimitată. Însă în Comentariul la Ev. după Ioan acest lucru nu este respectat. Ceea ce a dus la examinarea surselor, sau posibilelor compilații.

Problema  fiecărui Tratat, sau omilie, este dată de existența a două elemente. Primul element este constituit din tiparul general al omiliilor: comentariul textului+partea docrinară, sau omiletică, iar al doilea element este reprezentat de încă o parte omiletică fără relevanță pentru textul comentat. Această omilie suplimentară a fost adăugată, probabil mult mai târziu, precum au demonstrat M.-É.Boismard și A. Lamouille la textul Omiliilor către Evrei.

Pentru cercetarea biblică textul ioaneic folosit de Sf. Ioan Hrisostom și de către unii complilatori diferă. Textul hrisostomic este unul mult mai vechi și face parte, după cum am spus din așa numitul "text vechi antiohian" care diferă de cel bizantin. 

Paul Harkins propune următoarea schemă cu privire la tradiția manuscriselor hrisostomice la Comentariul. Ev. după Ioan.

De exemplu, în primele patru omilii, în manuscrisele din familia A există peste 327 de diferențe față de cele din familia B. Cu toate că am vrea să concluzionăm cu necesitatea intrunirii unei comisii internationale de critică textuală biblică și patristică pentru editarea textului propus, acest lucru este putin probabil deoarece foarte multe manuscrise hrisostomice sunt in posesia unor domenii refractare la această idee.

Bibliografie: Boismard, M.-É., “Problèmes de critique textuelle concernant le 4e Évangile (Importance de Jean Chrysostome)”, Revue Biblique 60 (1953) 347-371, “Jo 13:24: lege cum Chrysostomo solum”, Revue Biblique 60 (1953) 356-359, “Jo 6:22-24: lege textum Tatiani et Chrysostomi”, Revue Biblique 60 (1953) 359-371. P.W.Harkins, “The text tradition of Chrysostom’s Commentary on John”, Theological Studies 19 (1958) 404-412.  Taylor, J., “The text of St John Chrysostom’s homilies on John”, Studia Patristica 25 (1993) 172-175.