S-au scris multe lucrări despre aportul enorm pe care Părintele Dumnitru Stăniloae l-a adus la consolidarea şi dezvoltarea teologiei româneşti. Împărtăşim şi noi întru totul toate aceste idei şi ne arătăm pe această cale recunoştinţa faţă de părintele teologiei dogmatice româneşti.
Însă din perspectiva nou-testamentară vom analiza un pasaj (în acest articol) cu o importanţă extraordinară din Teologia Dogmatică a părintelui Stăniloae. Cu toate că o furnică nu poate doborî un elefant, demersul acestui articol este justificat deoarece nici nu ne dorim acest lucru. Teologia se construieşte pe efortul multora, un lucru pe care părintele Stăniloae îl dorea de la generaţia sa şi de la generaţia viitoare.
Pasajele pe care le vom cita sunt redate din Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. 2, EIBMBOR, Bucureşti 2003.
Primul pasajul (avem mai multe pe listă) se referă la învierea lui Hristos şi lipsa pasivităţii Fiului în actul învierii. Titlul subcapitolului este Iradierea pnevmatică şi eficienţa transformatoare a învierii lui Hristos în lume. (vol. 2, pp. 171-175). Părintele Stăniloae încercă să îi combată pe Karl Barth şi pe Hans Urs von Balthasar care susţin că învierea lui Hristos este o "ridicare" ca act al Tatălui, Hristos fiind subiect pasiv în acest act. Cei doi teologi merg pe această perspectivă datorită unor citate nou-testamentare. Însă Părintele Stăniloae merge pe aceeaşi argumentare nou-testamentară pentru a-i combate pe cei doi, amintind acele pasaje nou-testamentare "De fapt există un număr de astfel de locuri (Fapte 3:15; 2: 24. 32; 5: 30; 13: 37; 17: 31; I Tes. 1:10; I Cor. 6: 14; 15: 45; Rom. 4:24; 8: 11; 10: 9; II Cor. 4: 14; Gal. 1: 1; Col. 2: 12)."(p. 173), pentru ca apoi să evidenţieze o altă listă de citate care să contrazică afirmaţiile celor doi teologi: "Dar Noul Testament nu-L prezintă pe Hristos numai ca obiect al învierii în locurile menţionate, ci în aceleaşi, sau în şi mai multe locuri, îl prezintă ca subiect al actului învierii (Mt. 16: 21; 17: 23; 20: 19; Mc. 9: 31; Lc. 18: 33; Lc. 24: 34; In. 2: 22; 17: 3; I Cor. 15: 4. 12. 16. 17; II Cor. 5: 15; I Tes. 4: 14; II Tim. 2: 8)."
Problema apare în momentul consultării textului grecesc în comparaţie cu textul românesc. Să luăm pe rând.
Mt. 16:21: textul românesc traduce: şi a treia zi să învie. (text susţinut de: Cornilescu 1921, Ediţia Sinodală 1988, Bartolomeu Anania 2001, C. Bădiliţă 2009) sau şi a treia zi a învia. (traducere Biblia 1688, Biblia 1914). Însă textul grecesc de la Matei 16:21 are verbul la infinitiv aoris diateza pasivă καὶ τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἐγερθῆναι şi a treia zi să fie înviat. Acest citat arată că Hristos este subiect pasiv în actul învierii nu subiect activ sau reflexiv, cum indică traducerea ediţiilor româneşti. Toate ediţiile englezeşti traduc prin pasiv.
Mt.17: 23: Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Toate variantele biblice româneşti merg pe această redare reflexivă. Textul biblic este tot la diateza pasivă ca şi primul: ἐγερθήσεται va fi înviat.
Mt. 20: 19: dar a treia zi va învia. Textul grecesc este tot la pasiv, nu la reflexiv: ἐγερθήσεται. În acest pasaj lucrurile se complică, probabil eroarea poate fi identificată aici. Textul bizantin, evidenţe din sec. V, schimbă verbul ἐγερθήσεται de la indicativ viitor pasiv la varianta ἀναστήσεται indicativ viitor mediu, se va învia.
Mc. 9: 31: atestă dovada pe care încearcă să o evidenşieze Părintele Stăniloae, în acest pasaj apare diateza medie μετὰ τρεῖς ἡμέρας ἀναστήσεται după trei zile se va învia. Cu toate acestea ediţiile româneşti nu surprind acest caracter reflexiv ci redau prin diateza activă. Acest pasaj este susţinut de Lc. 18:33.
In. 2: 22: apare diateza pasivă ὅτε οὖν ἠγέρθη ἐκ νεκρῶν când a fost înviat din morţi, traducerile româneşti sunt la activ. Ediţia din 1996 a Dogmaticii mai cuprinde şi In. 6: 9; 7: 4; 8: 34 care nu au nicio legătură cu învierea precum cel din ed. a 2-a In. 17: 3; citatul nu se referă la înviere.
I Cor. 15: 4. 12. 16. 17: Toate citatele sunt la diateza pasivă nu se pot încadra în contraargumentul Părintelui. Şi acestea arată că Hristos este subiect pasiv.
II Cor. 5: 15: verbul este la diateza pasivă ἐγερθέντι. Acelaşi argument.
I Tes. 4: 14: Aici apare diateza activă şi susţine argumentul Părintelui: ὅτι Ἰησοῦς ἀπέθανεν καὶ ἀνέστη că Iisus a murit şi a înviat.
Cu toate că citările nu infirmă argumentul părintelui, acestea nici nu îl justifică. Dar acurateţea unei lucrări impune citările exacte şi aducerea dovezilor din textul biblic grecesc şi nu doar din unele traduceri.
Primul pasajul (avem mai multe pe listă) se referă la învierea lui Hristos şi lipsa pasivităţii Fiului în actul învierii. Titlul subcapitolului este Iradierea pnevmatică şi eficienţa transformatoare a învierii lui Hristos în lume. (vol. 2, pp. 171-175). Părintele Stăniloae încercă să îi combată pe Karl Barth şi pe Hans Urs von Balthasar care susţin că învierea lui Hristos este o "ridicare" ca act al Tatălui, Hristos fiind subiect pasiv în acest act. Cei doi teologi merg pe această perspectivă datorită unor citate nou-testamentare. Însă Părintele Stăniloae merge pe aceeaşi argumentare nou-testamentară pentru a-i combate pe cei doi, amintind acele pasaje nou-testamentare "De fapt există un număr de astfel de locuri (Fapte 3:15; 2: 24. 32; 5: 30; 13: 37; 17: 31; I Tes. 1:10; I Cor. 6: 14; 15: 45; Rom. 4:24; 8: 11; 10: 9; II Cor. 4: 14; Gal. 1: 1; Col. 2: 12)."(p. 173), pentru ca apoi să evidenţieze o altă listă de citate care să contrazică afirmaţiile celor doi teologi: "Dar Noul Testament nu-L prezintă pe Hristos numai ca obiect al învierii în locurile menţionate, ci în aceleaşi, sau în şi mai multe locuri, îl prezintă ca subiect al actului învierii (Mt. 16: 21; 17: 23; 20: 19; Mc. 9: 31; Lc. 18: 33; Lc. 24: 34; In. 2: 22; 17: 3; I Cor. 15: 4. 12. 16. 17; II Cor. 5: 15; I Tes. 4: 14; II Tim. 2: 8)."
Problema apare în momentul consultării textului grecesc în comparaţie cu textul românesc. Să luăm pe rând.
Mt. 16:21: textul românesc traduce: şi a treia zi să învie. (text susţinut de: Cornilescu 1921, Ediţia Sinodală 1988, Bartolomeu Anania 2001, C. Bădiliţă 2009) sau şi a treia zi a învia. (traducere Biblia 1688, Biblia 1914). Însă textul grecesc de la Matei 16:21 are verbul la infinitiv aoris diateza pasivă καὶ τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἐγερθῆναι şi a treia zi să fie înviat. Acest citat arată că Hristos este subiect pasiv în actul învierii nu subiect activ sau reflexiv, cum indică traducerea ediţiilor româneşti. Toate ediţiile englezeşti traduc prin pasiv.
Mt.17: 23: Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Toate variantele biblice româneşti merg pe această redare reflexivă. Textul biblic este tot la diateza pasivă ca şi primul: ἐγερθήσεται va fi înviat.
Mt. 20: 19: dar a treia zi va învia. Textul grecesc este tot la pasiv, nu la reflexiv: ἐγερθήσεται. În acest pasaj lucrurile se complică, probabil eroarea poate fi identificată aici. Textul bizantin, evidenţe din sec. V, schimbă verbul ἐγερθήσεται de la indicativ viitor pasiv la varianta ἀναστήσεται indicativ viitor mediu, se va învia.
Mc. 9: 31: atestă dovada pe care încearcă să o evidenşieze Părintele Stăniloae, în acest pasaj apare diateza medie μετὰ τρεῖς ἡμέρας ἀναστήσεται după trei zile se va învia. Cu toate acestea ediţiile româneşti nu surprind acest caracter reflexiv ci redau prin diateza activă. Acest pasaj este susţinut de Lc. 18:33.
In. 2: 22: apare diateza pasivă ὅτε οὖν ἠγέρθη ἐκ νεκρῶν când a fost înviat din morţi, traducerile româneşti sunt la activ. Ediţia din 1996 a Dogmaticii mai cuprinde şi In. 6: 9; 7: 4; 8: 34 care nu au nicio legătură cu învierea precum cel din ed. a 2-a In. 17: 3; citatul nu se referă la înviere.
I Cor. 15: 4. 12. 16. 17: Toate citatele sunt la diateza pasivă nu se pot încadra în contraargumentul Părintelui. Şi acestea arată că Hristos este subiect pasiv.
II Cor. 5: 15: verbul este la diateza pasivă ἐγερθέντι. Acelaşi argument.
I Tes. 4: 14: Aici apare diateza activă şi susţine argumentul Părintelui: ὅτι Ἰησοῦς ἀπέθανεν καὶ ἀνέστη că Iisus a murit şi a înviat.
II Tim. 2: 8: Aici apare, în schimb diateza pasivă ceea ce infirmă argumentul Părintelui Stăniloae: Ἰησοῦν Χριστὸν ἐγηγερμένον ἐκ νεκρῶν Iisus Hristos înviat din morţi.
Putem concluziona: 3 citate din 15 pot fi aduse ca argumentare pentru punctul de vedere al Părintelui Dumitru Stăniloae. 12 citate sunt contrare acestuia, plus lista de 15 citate pe care o reia părintele de la cei doi teologi. În total 27 de citate contrare punctului de vedere al Părintelui D: Stăniloae.
Cu toate că citările nu infirmă argumentul părintelui, acestea nici nu îl justifică. Dar acurateţea unei lucrări impune citările exacte şi aducerea dovezilor din textul biblic grecesc şi nu doar din unele traduceri.
Un comentariu:
Şi din experienţa mea, părintele Stăniloae ignoră de multe ori textul biblic.
Totuşi, aş spune că simţim (logic) că în propoziţia "Lazăr a înviat din morţi" e vorba de un pasiv, în sensul că "a fost înviat".
Acest "a înviat" are aici o altă valoare decât în propoziţia
"Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi", unde "a înviat" e activ şi tranzitiv.
Problema cu formele de tipul "va fi înviat" este că ele se suprapun cu viitorul anterior în română. "Va fi înviat" pare un viitor anterior la diateza activă.
Trimiteți un comentariu