Implicaţii etice si biblice în legătură cu reţeaua Facebook

1.1. Istoria reţelei de socializare Facebook

Un studiu[1] publicat de celebrul site Onlineschools.org, arăta câteva rezultate impresionante cu privire la reţeaua de socializare Facebook. Acest studiu, intitulat Obsessed With Facebook, arăta că în anul 2011 această reţea avea peste 500.000.000 de utilizatori activi, inclusiv subsemnatul, iar la finele anului 800.000.000[2], ceea ce înseamnă, prin aproximare, că 1 din 9 persoane de pe planetă foloseşte activ acest mijloc de socializare. Mai mult, studiul arată că 48% din aceşti useri, cu vârsta între 18 şi 34 ani, accesează pagina de Facebook încă de la primele clipe după trezire, iar 28% din aceştia nici nu aşteaptă foarte mult ci îşi verifică pagina de pe telefonul mobil înainte de a se ridica din pat. În Statele Unite există  206,2 milioane de users care accesează internetul, 71,2% fiind înregistraţi pe Facebook, dar 70% dintre cei ce folosesc această reţea nu sunt din Statele Unite. În anul 2010, din toate accesările posibile pe Internet, reţeaua Facebook  a obţinut 3,48%. Acest studiu mai arată că 57% dintre cei ce sunt pe Facebook vorbesc mai mult online decât în viaţa reală. 48% dintre tinerii americani găsesc ştirile numai pe Facebook. 750 de milioane de fotografii au fost încărcate pe Facebook numai în prima săptămână a noului an. Rezultatele acestui studiu fiind foarte cutremurătoare.[3] Din aceast punct de vedere un studiu despre Facebook privit din perspectiva eticii, dar şi a moralei ortodoxe este nu doar binevenit, ci chiar obligatoriu, având în vedere că acest mijloc de socializare este present chiar şi în mediul monahal.

Facebook este o reţea de socializare virtuală şi un website fondat de către Mark Zuckerberg, student la Harvard University, ajutat de Eduardo Saverin, Dustin Moskovitz şi Chris Hughes, şi lansat în luna Februarie a anului 2004.[4] Faţă de alte reţele de socializare concurente competenţa acestei reţele, şi implicit faima ei, s-a realizat prin posibilitatea dată membrilor, peste 13 ani[5], de a afişa şi transmite informaţii personale prietenilor şi de a intra în contact cu alte persoane cu scopul de a încheia noi prietenii. Perspectiva acestei simpatii sociale reperată de  Facebook se îndrepta dinspre ceea ce era cel mai important în cultura grecească, şi anume φιλíα,[6] încercând să împlinească cele trei scopuri ale prieteniei sintetizate de către Aristotel: prietenia pentru bunuri sau virtute, prietenia pentru utilitate sau necesitate, prietenia pentru plăcere.[7] Pe lângă aceste atuuri utilizatorii au posibilitatea de a participa la discuţii de grup organizate de către şcoli, colegii[8], până la posibilitatea clasificării prietenilor şi cunoştinţelor pe categorii bine determinate. [9] Admiraţia faţă de această reţea de socializare a produs şi articole de simpatie şi de apreciere.[10] Faţă de aceste articole ne arătăm şi noi simpatia, recunoscând puterea socială pe care o are această reţea, dar mai ales posibilităţile pe care le poate oferi în toate domeniile, chiar şi în teologie.

Informaţiile personale au fost o sursă de întrebare pentru utilizatorii acestei platforme sociale, perspectivele etice s-au formulat în legătură cu folosirea lor de către alte persoane în diferite scopuri. Exemplele negative au apărut imediat după ce unii utilizatori şi-au postat informaţii confidenţiale incompatibile cu locul de muncă, ceea ce a dus la pierderea locului de muncă, la insuccesul într-un interviu, sau chiar pierderea unor procese civile, proteste sau chiar unele mişcări cu caracter revoluţionar.[11]

Cu toate aceste posibilităţi de socializare reţeaua Facebook a fost interzisă în mai multe ţări precum: China, Vietnam, Iran, Uzbekistan, Pakistan, Syria, şi în Bangladesh. Motivul a fost, de multe ori conţinutul anti-islamic al multor mesaje prezente pe această reţea, sau pe baza unor discriminări religioase.

1.2. Probleme etice legate de reţeaua de socializare Facebook

Cu toate că există multe studii de apreciere a acestei reţele, concretizate chiar în teze de doctorat,[12] iar mijloacele de comunicare socială au fost considerate printr-un comunicat de presă drept benefice pentru creştinism de însuşi Papa Benedict al XVI-lea, putem sintetiza, împreună cu acest comunicat[13], câteva probleme etice care emerg din utilizarea zilnică a platformelor sociale, dar în acelaşi timp a acestei platforme, Facebook: a. Caracterul privat al informaţiilor şi securitatea acestora şi folosirea informaţiilor în alte scopuri pentru obţinerea unor avantaje sau pentru descalificarea subalternilor; b. Denaturarea conceptului de prieten şi a relaţiilor sociale reale, nepăstrând graniţele raporturilor sociale[14]; c. riscul mare de comitere a sinuciderii după anunţarea unei tentative suicidale;

2.1. Caracterul Privat al Informaţiilor şi securitatea lor în reţeaua Facebook

Primele probleme care s-au ivit în legătură cu toate informaţiile oferite în formularul de înregistrare au fost caracterul confidenţial al informaţiilor şi securitatea acestora. În Canada, de exemplu The Office of the Privacy Commissioner a primit nenumărate plângeri de la utilizatorii canadieni care considerau că informaţiile lor pot fi folosite chiar şi după ştergerea lor, iar o terţă parte poate să le obţină chiar şi după dezactivarea contului,[15] sau din cauza monitorizării unor studenţi şi a comportamentului lor în cadrul campusului prin intermediul acestei reţele.[16]

Încă de la un an de la înfiinţarea acestei platforme sociale Ralph Gross şi Alessandro Acquisti evidenţiau, printr-un studiu[17] realizat pe un eşantion de 4.000 de studenţi de la Mellon University potenţialele atacuri asupra aspectelor private din viaţa utilizatorilor şi demonstrau că un număr foarte restrâns de persoane îşi proteja caracterul privat al informaţiilor. Caracterul public al informaţiilor şi implicit abuzurile făcute prin aceasta au dus ca rezultatele studiilor[18] următoare să arate că o treime din numărul celor chestionaţi au ales să-şi treacă profilul în cadru privat, iar în 2008 un alt studiu arată că o jumătate din numărul celor chestionaţi aveau profilul privat.[19] Problema principale este reprezentată de faptul că utilizatorii, deşi îşi lasă profilul public, consideră că informaţiile sunt private, cu toate că foarte mulţi oferă informaţii foarte personale de al data naşterii şi numărul de telefon, adresă până la tabieturile zilnice.[20] Mai mult, studiile[21] arată că numai 38% dintre utilizatori îşi protejează informaţiile ce privesc adresa personală, orientarea politică sau orientarea sexuală cu toate că 70% dintre utilizatori postează informaţii care pot fi catalogate drept negative, înfăţişând utilizatorii în ipostaze de consum excesiv de alcool, conţinut sexual, sau cu un conţinut instigator, de multe ori anti-religios.  

Thilo Weichert, comisarul german pe protecţia datelor în Schleswig-Holstein, a ordonat tuturor instituţiilor să şteargă paginile de popularizare şi butonul Facebook “Like” integrat în pagina lor de web, afirmând posibilitatea accesării ilegale a datelor personale de către unele organizaţii prin intermediul acestor surse. Oficialul german spunea că acest buton, încalcă legile locale, naţionale şi chiar şi pe cele europene deoarece serverele americane de la Facebook pot aduna informaţii despre poziţionarea utilizatorului datorită accesării adresei IP, date care se încarcă în funcţia butonului “Like”, iar această informaţie a fost confirmată de cei de la Facebook, cu menţiunea că toate datele înregistrate în comanda acestui buton se şterg după 90 de zile de la accesarea lui.[22]

 

Această plângere nu este singulară, Comisia Irlandeză pentru Protecţia Datelor investighează legalitatea întrebuinţării butonului respectiv ca legătură între Facebook şi alte pagini de Internet, ca urmare a unei plângeri din partea unui grup australian numit Europe v. Facebook. Acest grup de influenţă susţinea că Facebook poate urmări activitatea online a oricărui utilizator de pagină web, chiar dacă nu au cont pe Facebook. La fiecare logare pe o pagină care conţine butonul Like, Facebook poate să construiască un profil al utilizatorului respectiv.

2.2. Dedublarea comportamentului social prin reţeaua de socializare Facebook

Definiţi drept “o categorie de colegi care se angajează mutual în companie, suport şi intimitate”[23], prietenii sunt o sursă emoţională şi socială foarte important, consideraţi element esenţial în obţinerea unui grad de fericire umană. În morala creştină prietenia este ridicată la un grad important de comuniune cu Dumnezeu, din această perspectivă, însă, prietenia creştină este o iubire cu caracter sacrificial: “Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi.”In. 15:13[24]

 

Evanghelistul Ioan foloseşte doi termeni pentru a desemna viaţa: 1. ζωή = se referă la viaţa spirituală, viaţa veşnică, unire a omului cu Dumnezeu: Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică ζωή αἰώνιον, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. In. 3:36[25]; şi 2. ψυχὴ = suflet vital, principiu vital, Lat. anima, se referă la viaţa biologică sau fizică a omului: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. In. 10:11; În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus viaţa Sa pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem viaţa pentru fraţi. In. 3:16. 

Iar Sf. Ioan Gură de Aur spune în Mărgăritare: Atâta este puterea dragostei încât nu numai pe cei ce sunt de faţă şi aproape îi uneşte, ci încă şi pe cei ce se află departe îi adună şi-i uneşte, şi aşa se cade să iubească cineva pe cel ce-l iubeşte, încât să-şi pună chiar şi sufletul său pentru prietenul lui. De aceea, prietenia, în dimensiunea creştină depăşeşte de multe ori relaţia de simpatizare mutuală şi cunoaştere reciprocă, depăşeşte de multe ori graniţele unei vieţi sociale înţelese ca simplă evitare a solipsismului, sau ca aplanare a acestuia.

Însă, în lumea de socializare virtuală, termenul prieten este repoziţionat cu întreaga sa paradigmă semantică, efectivitatea relaţiilor virtuale fiind mult mai mare. Prietenia în mediu social nu implică jertfa de sine, nici măcar o implicare afectivă, odată semnată petiţia de prietenie nu mai necesită reciprocitatea sentimentelor. Este suficient să îi priveşti pozele zilnic şi să acorzi un calificativ de excelent la frumuseţea aparentă a imaginii, sau la ipostazele minunate în care se află “prietenul” tău. Mai mult, prietenia se menţine printr-un simplu gest al etichetării pozei cu semnul Like, semn al graţierii unui învins în arenele romane, relaţia rezumându-se la graţierea prietenului în pluralitatea informaţiilor din arena virtuală socială.

Încă de la apariţia acestei reţele de socializare, cel mai mare număr de utilizatori a fost înregistrat în rândul adolescenţilor şi al tinerilor. Studiile arată că aceşti tineri utilizatori folosesc Facebook din diverse motive: pentru a ţine legătura cu vechii prieteni, dar şi cu cei actuali, pentru a posta şi a vedea imagini cu ei şi cu alţii, pentru a întreţine relaţiile de prietenie, dar şi pentru a regăsi prieteni vechi.[26] Mai presus de aceste idealuri de prietenie virtuală, alţi utilizatori folosesc această reţea pentru a afla evenimente noi desfăşurate în comunitatea reală, pentru evenimente desfăşurate în cadrul academic, pentru întruniri sau întâlniri, dar mai ales pentru a-şi crea o imagine mai bună despre sine, de multe ori în neconcordanţă cu ceea ce este persoana în realitate.[27]

 

Folosirea zilnică a acestei reţele de socializare conturează, nu numai la persoanele tinere, traiectoria părerii-de-sine prin centralitatea pe care socializarea o acordă utilizatorului.

În literatura de specialitate stima de sine, denumită drept: self-esteem: este definită ca: evaluarea pe care o face şi o menţine un individ cu privire la propria persoană. Exprimă o atitudine de apreciere sau depreciere şi indică gradul de capacitate pe care individul crede că îl atinge, gradul de semnificant, succes şi personalitate. Este o judecată personală de demnitate exprimată în atitudinea individului faţă de sine însuşi.[28]

Persoanele cu o stimă-de-sine mai accentuată sunt de cele mai multe ori autonomi şi îşi evidenţiază şi potenţează cel mai mult imaginea şi aspectul. În antiteză, persoanele cu o slabă stimă-de-sine tind să fie mult mai negative, pesimiste, însingurate, dezvoltă de multe ori complexul de inferioritate, ajungând la anxietate şi chiar depresie. O stimă-de-sine racordată la limitele normalului implică angajarea persoanei în cadrul social supus schimbărilor şi responsabilităţilor. În cadrul reţelei sociale virtuale stima-de-sine este întreţinută prin recunoaşterea ei prin comentarii pozitive, dar în acelaşi timp, s-a constatat că aceasta se poate diminua vertiginos în momentul unor comentarii negative.[29]

Ceea ce s-a constatat, în legătură cu acest subiect, este că există o dedublare a părerii-de-sine cât priveşte activitate socială virtuală a persoanelor şi activitate lor socială reală. Astfel, persoanele cu o părere-de-sine negativă se comportă în spaţiu virtual diferit, mult mai dezinvolt, dedublarea comportamentului susţinând Ipoteza Compensaţiei Sociale.[30] Această ipoteză arată că persoanele care au o părere-de-sine depreciativă în lumea reală încearcă să repare această deficienţă prin gradul mai mare de popularitate, mesaje, comentarii, ajungând la un stadiu apreciativ. [31] Mai mult, o persoană cu o părere-de-sine depreciativă în viaţa reală oferă mai multe informaţii despre ea în reţeaua de socializare on-line, decât o face în viaţa reală, prietenii virtuali cunoscând mai multe lucruri despre această persoană faţă decât prietenii din comunitatea de socializare reală. Stima-de-sine, părăsind cadrul normalităţii, poate degenera în narcisism.

Cu toate că foarte multe persoane consideră persoana narcisistă drept o persoană cu o părere extraordinară faţă de ea însăşi care duce la un grad patologic de iubire de sine, cercetările au arătat că persoanele narcisiste au adesea o centralitatea fragilă a eului.[32] Modelul pe care îl sugerează acestea serveşte drept faţadă a deghizării personale a sentimentelor de insecuritate şi instabilitate.[33] Narcisismul poate cunoaşte două forme, prima formă este numită în literatura de specialitate drept narcisism grandoman, iar a doua formă narcisism vulnerabil.[34] Aceste diferenţieri sunt făcute pe baza gradului stima-de-sine. Persoanele care sunt caracterizate prin narcisism grandoman au stima de sine crescută, dar care nu este condiţionată sau afectată de mai multe repere externe. În contrast, persoanele care sunt caracterizate prin narcisism vulnerabil au implicit stima de sine scăzută, prin urmare, sentimente care întăresc valoare de sine provin de la validarea externă, ​​mai degrabă decât printr-o încredere internă.

Ca atare, site-urile care încurajează promovarea de sine şi feedback-ul extern, par să se înţeleagă cu modul de funcţionare a acestor persoane narcisiste care au o audienţă crescută validarea externă şi îmbunătăţirea stimei de sine. Această conceptualizare reflectă faptul că dezvoltarea relaţiilor interpersonale apropiate nu sunt o prioritate pentru narcisist, imaginea de sine joacă prima poziţie în clasamentul ocupaţiilor lui.

Unii cred că narcisiştii investesc atât de puţin în altele persoane, deoarece acestea sunt, în esenţă, dependenţi de ei înşişi. De fapt, în relaţiile lor, narcisiştii se dovedesc a nu fi atraşi de partenerii care oferă intimitate şi mai dispuşi faţă de parteneri care pot afişa relaţia lor ca pe o relaţie neimplicate, aproape ludică.[35]  Având în vedere acest rezultat, putem vedea că persoanele narcisiste ar putea prefera multitudinea de relaţii oferite de reţeaua Facebook faţă de un număr mic de relaţii mai intime în lumea reală.

Stima de sine are multe trăsături sănătoase  sau de adaptare (de exemplu extraversiune, dominaţia  socială, îndrăzneala) ajutând de multe ori persoanele fizice pentru a atinge succesul şi statutul social. Cu toate acestea, trăsături patologice sau dezadaptative (de exemplu: nevroza, suspiciune, pierderea tonusului şi anxietate) determină de multe ori persoane fizice care urmează să fie prea reactiv, şi extrem de sensibile la feedback-ul primit de la alţii. 

Experimentarea singurătate în adolescenţă poate fi mai dăunătoare decât în alte momente ale vieţii, deoarece poate împiedica dezvoltarea personală,  construire identităţii, intimitatea şi imposibilitatea de rezolvare a problemelor. Singurătatea Cronică este asociată cu depresia, alcoolismul, abuzul de droguri, sinucidere, stima de sine mai mică şi chiar de probleme medicale.[36]  Se pare că un site cum ar fi Facebook ar putea servi fie ca o oportunitate pentru persoanele fizice singure pentru a-şi reduce sentimentele de singurătate. Platformele de socializare pot reprezenta modul de refulare a singurătăţii, însă posibilitatea rezolvării lor pot fi redate numai virtual. Incapacitatea de a-şi rezolva problemele date de solitudine duc la dorinţa unei implicaţii sociale mai mari, concretizate doar în spaţiu virtual. Însă, conştientizarea eşecului în viaţa reală poate duce la depresie şi chiar la sinucidere. Platforma de socializare Facebook nu este un motiv pentru acest lucru ci este un mijloc prin care o persoană ajunge la denaturarea conceptului de prieten şi a relaţiilor sociale reale, nepăstrând graniţele raporturilor sociale.[37]

 

2.3. Sinuciderea şi reţeaua Facebook

Impactul reţelei Facebook din perspectivă suicidologică a fost prea puţin dezbătut în literatura de specialitate, semnalele venind din partea unor studii de mici dimensiuni.[38] Scopul aceste acestor studii ar fi de a preveni sinuciderile, de a opri instigările la sinucidere şi planificări sinucigaşe, sau de a oferi ajutor celor ce semnalează tentative suicidale.[39] Acest mod de a anunţa intenţiile suicidale este foarte nou, iar pericolul adus de acesta este numărul mare al cititorilor care pot avea acces la acest mesaj şi implicit creşterea riscului de tentativă suicidală.

Este bine ştiut prin nenumărate statistici că ştirile despre sinucideri induc sinucideri copiate, ceea ce poarte în literatura de specialitate efectul Werther,[40] ceea ce a dus la nenumărate organizaţii non-guvernamentale care oferă asistenţă celor ce dau semnale suicidal prin intermediul Internetului.[41]

Legat de subiectul nostru vom încerca să oferim câteva exemple particulare al unor utilizatori care au oferit semnale de sinucidere pe pagina personală de Facebook. Una dintre aceste persoane, un tânăr de 28 de ani, nu avea antecedente ale unor boli psihiatrice, ale consumului de droguri, fără să fi încercat să se sinucidă vreodată, a postat intenţia sa de a se sinucide pe Facebook, ca up-date al statutului personal. Mai mult, acesta a postat şi locaţia unde va comite sinuciderea. Prietenii au observat acest mesaj şi au anunţat familia şi poliţia. Unul dintre prieteni a mers la locaţia indicată de acesta, dar a ajuns mult prea târziu. Acest exemplu, din păcate nu reprezintă un exemplu singular.[42]

Un alt exemplu este o femeie de 48 de ani, din Spania, abuzată de către logodnicul ei, care a postat mai multe mesaje de tentative suicidal pe pagina personal care, din nefericire, s-au şi concretizat.[43] În Scoţia, un bărbat de 32 de ani a fost găsit de către poliţie după trei ore de la momentul ştrangulării după ce au fost alertaţi de prietenii lui care au văzut mesajele postate pe Facebook. [44] În New-York, un bărbat de 30 de ani a postat mesaje suicidale pe Facebook, iar la o oră după aceasta s-a spânzurat în parc.[45] Cazuri asemănătoare au fost raportate chiar şi în România.

Operatorii Facebook au reacţionat la aceste probleme, oferind informaţiile de contact celor care dovedesc că prietenii lor au postat mesaje despre posibile acte de suicid, incorporând o adresă special pentru a raporta diferite tentative de suicid. Cu toate acestea accesul la informaţii despre posibile sinucideri duc la repetarea sau copierea acestora. Studiile arată că un singur comentariu sau mesaj suicidal poate crea efectul Werther.[46] Mai mult predispoziţia celor ce citesc anunţuri suicidale pe Facebook poate duce la  tentative de sinucidere. Cercetările arată că dacă utilizatorul Facebook nu este unul foarte renumit în comunitatea lui virtual impactul suicidal ar fi foarte redus, iar mesajele ar fi redate prin altă cale, dar având în vedere numărul de prieteni virtuali posibilitatea de a reda un mesaj suicidal pe Facebook creşte vertiginos.

---

[1] http://www.onlineschools.org/blog/facebook-obsession/ accesat la data de 10.01.2012

[2] Adam Ostrow anunţa în 22 Septembrie  2011 în articolul său  "Facebook Now Has 800 Million Users". Mashable. Retrieved September 26, 2011, că această reţea a ajuns la 800.000.000 de participanţi. Studiul realizat de Onlineschool.org se referea la participanţii active pe reţeaua Facebook.

[3] Studiul calculează numărul de încărcări pe această reţea. Astfel, în doar 20 de minute s-a dat Share la peste 1 milion de link-uri. S-a dat invite la peste 1.484.000 evenimente, au fost peste 1.972.000 de acceptări de prietenie, s-au încărcat peste 2.716.000 de fotografii, s-au trimis peste 2.716.000 de mesaje, s-au updatat 1.815.000 de statusuri, s-au postat peste 1.587.000 de lucruri pe Wallpaper şi s-au făcut peste 10.208.000 de comentarii, toate doar în 20 de minute. Mai mult, în anul 2010 peste 43.869.800 de persoane şi-au recunoscut statutul lor social ca Persoane Singure, peste 36.774.801 Pesoane Căsătorite, peste 5.974.574 persoane logodite, iar unele, 3.025.791 persoane au catalogat statutul lor social drept It`s complicated, sau altele, peste 28.460.516 s-au considerat ca fiind implicate într-o relaţie.

[4] Herman T. Tavani, Ethics and Technology: Controversies, Questions, and Strategies for Ethical Computing, John Wiley and Sons, 2009, p.155.

[5]  Cu toate aceste restricţii un raport al companiei ConsumersReports.org a publicat un articol prin care demonstra că peste 7.5 milioane de utilizatori ai acestei reţele sunt sub 13 ani, încălcând această regulă. Acest raport se poate găsi al adreasa.

http://news.consumerreports.org/electronics/2011/05/five-million-facebook-users-are-10-or-younger.html

[6] John M. Cooper, "Friendship and the Good", The Philosophical Review 86, 1977; pp. 290–315;

[7] John M. Cooper, "Aristotle on the Forms of Friendship", The Review of Metaphysics 30, 1976–1977, pp 619–648

[8] Miller, Sarah Elizabeth;Jensen, Lauren A, "Connecting and Communicating With Students on Facebook", Computers in Libraries; Sep 2007; pp. 27-28;

[9] Bonds-Raacke, J., & Raacke, J.  "Myspace and Facebook: Identifying dimensions of uses and gratifications for friend networking sites", Individual Differences Research, 8(1), 2010, pp. 27-33.

[10] P. Sheldon, "Student favorite: Facebook & motives for its use", în: Southwestern Mass Communication Journal, 23, 2008, pp. 39-55.

[11] Bruce E. Drushel, Kathleen German, The Ethics of Emerging Media: Information, Social Norms, and New Media Technology, Continuum International Publishing Group, 2011, p. 176.

[12] Michael Hart, A study on the motives of high school and undergraduate college students for using the social network site Facebook, Liberty University, PHD Thesis, 2010.

[13] http://www.vatican.va/holy_father/benedict_xvi/messages/communications/documents/hf_ben-xvi_mes_20110124_45th-world-communications-day_en.html

[14] Thompson, L. A., Dawson, K., Ferdig, R., Black, E.W., Boyer, J., Coutts, J., & Paradise Black, N. (2008). "The intersection of online social networking with medical professionalism", în: Journal of General Internal Medicine. 23(7), pp. 954-957.

[15] Kashani, Rashid; Burwash, Susan; Hamilton, Anita, "To be or not to be on Facebook: That is the question", în :Occupational Therapy Now, November 1, 2010, pp.19-22.

[16] Van Der Werf, M, Beware of using social-networking sites to monitor students, lawyers say. Chronicle of Higher Education, 2007, 53(6), pp. 26-28.

[17] Ralph Gross și Alessandro Acquisti, Information Revelation and Privacy in Online Social Networks (The Facebook case) lucrare susţinută în cadrul ACM Workshop on Privacy in the Electronic Society (WPES), 2005.

[18] Lewis, Kevin, Jason Kaufman, and Nicholas Christakis. 2008. “The taste for privacy: An analysis of college student privacy settings in an online social network.” Journal of Computer-Mediated Communication 14, pp. 79-100.

[19] Bonds-Raacke, J., & Raacke, J.  "Myspace and Facebook: Identifying dimensions of uses...”, p. 27.

[20] Ethan A. Kolek, Daniel Saunders (2008), "Online Disclosure: An Empirical Examination of Undergraduate Facebook Profiles," în: NASPA Journal, 45 (1), pp. 1-25

[21] L. A Thompson, "The intersection of online...”, p. 954.

[22] Thilo WEICHERT, "SOCIAL MEDIA German Official Dislikes Facebook 'Like' Button", în Information Management Journal, Nov/Dec2011, Vol. 45 Issue 6, p15-15, pp. 2-3.

[23] J. Santrock,  Adolescence: An introduction, Dubuque, IA:Brown, 1987, p. 320

[24] Traducere IPS Bartolomeu Anania, Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, EIBMOR, Bucureşti, 2001. μείζονα ταύτης ἀγάπην οὐδεὶς ἔχει, ἵνα τις τὴν ψυχὴν αὐτοῦ θῇ ὑπὲρ τῶν φίλων αὐτοῦ. In.15:13

[25] Balz, Horst Robert ; Schneider, Gerhard: Exegetical Dictionary of the New Testament. Grand Rapids, Mich. : Eerdmans, 1990-1993, p. 390.

[26] Bonds-Raacke, J., & Raacke, J.  "Myspace and Facebook: Identifying dimensions of uses", pp. 27-29.

[27] Thilo WEICHERT, "SOCIAL MEDIA German Official Dislikes Facebook 'Like' Button", în Information Management Journal, Nov/Dec2011, Vol. 45 Issue 6, p15-15, p. 2.

[28] Stanley Coopersmith,  The antecedents of self-esteem, Consulting Psychologists Press, 1981, p.231.

[29] Valkenburg, P.M., Peter, J., Schouten, A.P. (2006). "Friend networking sites and their relationship to adolescents' well-being and social self-esteem" în: CyberPsychology and Behavior, 9(5), pp. 584-590.

[30] Zywica, J. & Danowski, J., "The faces of Facebookers: Investigating social enhancement and social compensation hypotheses; predicting Facebook and offline popularity from sociability and self-esteem, and mapping the meanings of popularity with semantic networks", în: Journal of Computer-Mediated Communication, 14, 2008, pp. 1-34.

[31] D.M. Tice, "The social motivations of people with low self-esteem". în RF. Baumeister (Ed.), Self-Esteem: The Puzzle ofLaw Self-Regard, New York: Plenum Press, 1993, pp. 37-54.

[32] A se vedea în acest sens excepţionala lucrare a lui O. F. Kernberg, Borderline conditions and pathological narcissism, New York: Jason Aronson. 1975.

[33] H. K,  Kohut The analysis of the self, Madison, WI: International Universities Press, 1971, p. 121.

[34] Zeigler-Hill, V., Clark, C.B., & Pickard, J.D. "Narcissistic subtypes and contingent self-esteem: do all narcissists base their self-esteem on the same domains? " Journal ofPersonality, 76:4, 2008, pp. 753-774.

[35] Bogart, L.M., Benotsch, E.G. & Pavlovic, J.D. (2004). "Feeling superior but threatened: the relationship of narcissism to social comparison"., în: Basic and Applied Social Psychology, 26, pp. 35-44.

[36] Johnson, E.T.,  "Loneliness and aloneness: their relationship to college persistence and high risk behaviors", în: Dissertation Abstracts International: Section B: The Sciences and Engineering, 67, 2007, pp. 7377-7390.

[37] Thompson, L. A., Dawson, K., Ferdig, R., Black, E.W., Boyer, J., Coutts, J., & Paradise Black, N. (2008). "The intersection of online social networking with medical professionalism", în: Journal of General Internal Medicine. 23(7), pp. 954-957.

[38] Thomas D. Ruder, Gary M.Hatch, Garyfalia Ampanozi, Michael J. Thali, and Nadja Fischer, Suicide Announcement on Facebook, The Journal of Crisis Intervention and Suicide Prevention, Vol 32(5), 2011. pp. 280-282.

[39] Charlie McKelvey, "Are you committing Facebook suicide? ",in: Precision Marketing, 3/21/2008, Vol. 20 Issue 11, p15.

[40] S. Stack, "Media coverage as a risk factor in suicide", in Journal of Epidemiology and Community Health, 57, 2003, pp. 238–240; Pirkis, J., Blood, R.W., Beautrais, A., Burgess, P., & Skehan, J., "Media guidelines on the reporting of suicide", în: Crisis, 27, 2006, pp. 82–87.

 [41] Alao, A. O., Soderberg, M., Pohl, E. L., & Alao, A. L,  "Cybersuicide:Review of the role of the Internet on suicide", in: Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, 9, 2006, pp. 489–493; Becker, K., Mayer, M., Nagenborg, M., El-Faddagh, M., & Schmidt, M. H., "Parasuicide online: Can suicide websites trigger suicidal behavior in predisposed adolescents? " Nordic Journal of Psychiatry, 58, 2004, pp. 111–114; Harris, K. M., McLean, J. P., & Sheffield, J., "Examining suicide-risk individuals who go online for suicide-related purposes". Archives of Suicide Research, 13, 2009, pp. 264–276.

[42] Thomas D. Ruder, Suicide Announcement on Facebook, p. 281.

[43] Govan, F. (2010). Woman posted “suicide note” on Facebook then jumped to her death. Telegraph. Retrieved from http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/spain/7206611/ Woman-posted-suicide-note-on-facebook-then-jumped-to-her-death.html.

[44] Fields, S. (2009). TV star’s ex found dead after facebook suicide note. ABC News. Retrieved from http://abcnews.go.com/Entertainment/kevin-mcgee-found-dead-facebook-suicide note/story?id=8764105

[45] Gendar, A., & Connor, T. (2009). Facebook status update becomes suicide note for aspiring Brooklyn model, actor Paul Zolezzi. Retrieved from http://www.nydailynews.com/news/2009/02/20/

2009-02 20_facebook_status_update_becomes_suicide_n.html

[46] Thomas D. Ruder, Suicide Announcement on Facebook, p. 282.