The Authentic Gospels: New Evidence

Experts' Evidence for Jesus' Trial by Dr Dirk Jongkind

 Dr Dirk Jongkind, a Research Fellow at Tyndale House, pieces together the earliest manuscript evidence for the New Testament and shows how it tells the story of Jesus' trial before Pilate.

Papyrus 2, sau despre manuscrisele biblice ascunse în biblioteci

Manuscrisele găzduite de bibliotecile italiene și de cele din spațiul francofon, în mare parte (până la lansarea site-ului Bibliotecii Naționale a Franței) merg după regula antică de înlăturarea a prafului de pe raft. Cererile trimise către biblioteci sunt refuzate, iar edițiile care conțin manuscrisele se opresc la transliterarea lor și nu merg mai departe cu redarea în facsimile a manuscrisului sau și mai mult la afișarea lui în format digital pe un site oficial. E un privilegiu să deții un manuscris biblic, dar acest privilegiu este îngropat în obscuritatea unei biblioteci. Dacă ne luăm după drepturile de autor, care împiedică de multe ori redarea manuscriselor biblice ar trebui să ne punem întrebarea dacă aceste manuscrise sunt bunuri comerciale, dacă cei ce le au în custodie sunt posesori ai manuscriselor? Nu am putea acuza atunci, din această perspectivă comercială, pe scribii și copiștii manuscriselor de furtul drepturilor de autor de la autorii cărților biblice? Cu toate acestea, unele manuscrise nu ne sunt accesibile în format digital (cel puțin după o săptămână de căutări asidue). Papirusul 2 reprezință un exemplu edificator din această perspectivă. 

Acest papirus este datat de cercetători între secolele V ( Ermenegildo Pisteli, 'Papiri evangelici', Rivista di Studi Religiosi 6 (1902): 69-70.)și secolul al VI-lea. Ceea ce are specific acest mic fragment de papirus este faptul că pe recto are un pasaj grec din Evanghelia după Ioan, iar pe verso redă un pasaj copt din Evanghelia după Luca. Ca particularități putem vedea că textul grecesc are accente, cu toate că acestea nu sunt în poziția care trebuie, ceea ce face ca textul să fi aparținut unui lecționar scris pe papirus, ceva puțin neobișnuit pentru această perioadă. Scribul redă numele orașului patimilor lui Hristos ca ϊερου[ϲαλ]ή̣μ̣, iar nu ca ιεροσολυμα (după cum vom vedea în Papirusul 66 și 75 și după cum îl găsim de obicei).  Ca nomina sacra avem ϊηλ́ pentru Ἰσραήλ.

Locația:

	Florence, Museo Egizio, Inv. Nr. 7134
Data:	VI (V-VI: Pistelli, Gregory, Soden, Maldfeld; VI-VII: Dobschütz, Schofield)
Cuprins:	In. 12:12-15v
Descriere:	Folios: 1 Frg Dimensiuni:  6,6 x 5,8 cm(25x15 cm) Randuri: 13r; 10v Coloane: 1

Bibliografie:
Ed.:		Textul preluat din Kurt Aland and Barbara Aland. The text of the New Testament: an introduction to the critical editions and to the theory and practice of modern textual criticism. Second edition. Translated by Erroll F Rhodes. Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing Company, 1989, p 96. Pistelli, E.: Papiri evangelici, in: RstRel 6 (1907) 129f.; Schofield 92-95 Elliott, J. K., A Bibliography of Greek New Testament Manuscripts. 2nd Ed., Cambridge 2000,
Lit.:		Rep., 217; Turner, 145; TNT 1, 85, 96, 160, 244; TNT 2, 95, 106, 248; Hirunuma I, 10-12 (1 Pl.); Elliott, 22

imagine preluată de aici

 
Traducere Proprie

ευαγγελ[ιον]                                                                                 Evanghelie
In. 12:12 

†τῆ επαύριον οχ́λοϲ π̣[ολυϲ  ο  ελθων  ειϲ  την] A doua zi, o mulțime mare, care a venit la
εορτην̀ ακούϲαντ̣[εϲ  οτι  ερχεται  ο  ιϲ]             sărbătoare, auzind că vine Iisus 
ειϲ ϊερου[ϲαλ]ή̣μ̣ 13 ε̣[λαβον  τα  βαια  των]        la Ierusalim, au luat ramuri de
φοινικων̀ εξηλθον  ειϲ  υπαντηϲιν  αυτω       finic  și au ieșit spre întâmpinarea Lui     
κα]ὶ εκραύ[γαζον  ωϲαννα  ευλογημενοϲ             și strigau: Osanna! Binecuvântat [este]
ο] ερχομ́ε[νοϲ  εν  ονοματι  κυ  ο  βαϲιλευϲ          cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul
τ]οῦ ϊηλ́ ε[υρων  δε  ο  ιϲ  οναριον  εκαθιϲεν lui Israel. Dar găsind Iisus un măgăruș a șezut
ε]π αυτ[ο  καθωϲ  εϲτι  γεγραμμενον                   pe el, precum este scris
15 μη] ̀φ̣[– – –]                                                   nu te teme....

 

Papirus 10 și prologul epistolei către Romani- manuscrisul unui școlar

Pentru a arăta și dovada manuscriselor biblice a faptului că programul paulin nu era reprezentat de un mega program misionar mondial, vom traduce unul dintre cele mai inportante manuscrise care conțin adresarea epistolară către Roamni. Alături de Papirusul 26, Papirusul 10 este unul dintre cele mai importante pentru determinarea textului adresării epistolare. Datarea paleografică îl plasează undeva la începutul secolului al IV-lea, la data de 316. Despre acest papirus putem afirma că este scris foarte neîngrijit, pe o singură coloană, realizat de un scrib puțin experimentat. Cu toate acestea textul păstrat (Romani 1:1-7) este aproape intact în afară de câteva omiteri despre care vom face câteva mențiuni: în introducere acest manuscris are adresarea Παῦλος δοῦλος ΧΡΥ ἸΗΥ (Pavel, rob al lui Hristos Iisus), iar alte mannuscrise, precum P26, au adresarea Παῦλος δοῦλος ἸΗΥ ΧΡΥ (Pavel, rob al lui Iisus Hristos), cum au citările patristice ale Sf. Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa, Hrisostom; apoi termenul ἁγίαις din v. 2, este scris ἁγείαις, amare termenul ἁγιωσσύνης pentru ἁγιωσύνης; rândul 8 ἀ[π]οστολων pentru ἀ[π]οστολήν, ὑπακωόν pentru ὑπακοήν; rândul 11 ἡμῖν pentru ὑμῖν, versetul 6 ἐν οἷς ἐστε καὶ ὑμεῖς κλητοὶ, despre care am mai vorbit, este în întregime omis, iar finalul versetului 7 are aceeași structură ca în v. 1 ΗΡΥ ΙΗΥ (Hristos Iisus), iar nu ΙΗΥ ΗΡΥ (Iisus Hristos). Textul face parte din tradiția alexandrină. Textul conține 18 nomina sacra și a acesta a fost probabil scopul exercițiului de scriere, familiarizarea cu prescurtarile numelor.(cf. Annemarie Luijendijk)

Locația:	Cambridge, Mass., Harvard Univ., Semitic Mus., Inv. Nr. 2218 (P. Oxy. 209)
Data:	IV (Gregory, Soden, Dobschütz, Maldfeld; early IV: Grenfell/Hunt, Schofield, Clark, Cavallo/Maehler)
Conține:	p Ro 1:1-7r
Descrierea Fizică:	Folios: 1 Frg Dimensiuni:  (25,2 x 19,9 cm) Randuri: 11 Coloane: 1

Bibliografie:
Articol: Ed.:	Annemarie Luijendijk, A New Testament Papyrus and Its Documentary Context: An Early Christian Writing Exercise from the Archive of Leonides (P.Oxy. II 209/p10), JBL 129, no. 3 (2010): 575–596. OxyPap II (18999) 8-9 (1 Pl.); Wessely, C.: Les plus anciens monuments du Christianisme, in: PO IV,2 (1907) 148-150 (1 Pl.); Schofield, 137 -140
Lit.:	Rep., 228.; Turner, 146; TNT 1, 85, 96, 159, 245; TNT 2, 95, 106, 250; Cavallo/Maehler, 8, 125 (Pl. 1a); Hirunuma I, 72-75 (1 Pl.); ANTT 12, XXIf. ;Elliott, 23 rezoluție mare

rezoluție mare

Traducere proprie

Παυλος δουλος ΧΡΥ ἸΗΥ, κλ[η]τος αποστολος [ἀ]φωρις-

μενος εις ευαγγελιον θυ,  ο προεπηγγειλατο δια [τῶ]ν [π]ρω  

φητων αυτου εν γρ[α]φαις αγειαις περι του ΥΥ αυτου του 

γενομενου εκ σπ[ε]ρματος Δαυδ κατα σαρκα, του ορισθεν-

τος ΥΥ ΘΥ εν δυναμει κατα ΠΝΑ αγιωσσυνης εξ ανασ-

τασεως νεκρων, ἸΗΥ ΧΡΥ του ΚΥ ημων, [δι᾽ ου ελαβο]-

μεν χαριν και απ[ο]στολην εις υπακωον πιστεως εν

πασιν τοις εθνες[ιν] υπερ του ονοματος ΙΗΥ ΧΡΥ πασιν

τους ουσιν εν [Ῥ]ωμῃ αγαπητοις ΘΥ, κλητοις αγιοις,

χαρις ημιν και ε[ι]ρηνη απο ΘΥ ΠΡΟΣ ημων και ΚΥ ΗΡΥ

ΙΗΥ

Pavel, rob al lui Hristos Iisus, chemat Apostol, ales 

spre Evanghelia lui Dumnezeu, pe care mai înainte a făgăduit-o prin pro-

feții Lui în Sfintele Scripturi, despre Fiul său, Cel

născut din sămânța lui David, după trup, Cel ce a fost

rânduit Fiu al lui Dumnezeu în putere, după Duhul sfințeniei, din învie-

rea morților, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin care  noi am primit 

har și apostolie spre ascultarea credinței între 

toate neamurile, pentru numele lui Iisus Hristos tuturor

celor ce sunt în Roma, iubiților lui Dumnezeu, chemați sfinți, 

har nouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Hristos

Iisus.

Romani 1:5-6 Misiunea paulină, diferită în funcție de edițiile biblice

Deși textul paulin nu are nici-o variație din perspectiva lecțiunilor biblice grecești, variațiile apar însă în momentul traducerii în română. Textul adresării epistolare pauline nu impune dificultăți majore de traducere, dar versiunile biblice românește se întrec pe rând în elucidarea și comentarea pasajului, munca fiind depusă în acest spectru mai mult decât în traducerea simplă și fidelă. Cu toate că fraza adresării pauline se întinde pe spațiul a 7 versete topica este foarte precisă și nu necesită acrobații traductologice, cum vom vedea la traducerile românești.

Textul din Romani 1: 5-6 este următorul (am să redau și sfârșitul versetului 4): Ἰησοῦ Χριστοῦ τοῦ κυρίου ἡμῶν, ⁵  δι᾽ οὗ ἐλάβομεν χάριν καὶ ἀποστολὴν εἰς ὑπακοὴν πίστεως ἐν πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν ὑπὲρ τοῦ ὀνόματος αὐτοῦ,  ⁶  ἐν οἷς ἐστε καὶ ὑμεῖς κλητοὶ Ἰησοῦ Χριστοῦ.

Traducerea ar fi: ...Iisus Hristos, Domnul nostru,  ⁵ prin Care noi am primit har și apostolie spre ascultarea credinței între toate neamurile, pentru numele Lui,  ⁶  printre care sunteți și voi, chemați ai lui Hristos.  

Biblia București 1688 traduce într-o variantă fermecătoare: Pren Carele am luat dar și trimitere, spre ascultarea de Leage într toate limbile, pentru numele Lui, Întru carii sunteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos.

Biblia de la Blaj 1795: ⁵ prin Care am primit dar și apostolie, spre ascultarea credinței între toate neamurile, pentru numele Lui,  ⁶  întru care sunteți și voi chemați ai lui Hristos.  (o traducere corectă).

NT din 1818: Prin care am luat Darul şi Apostolia, spre ascultarea credinţei, întru toate neamurile pentru Numele lui. întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos.

Biblia Sinodală de la 1914: ⁵ prin care am primit darul și apostolie, spre ascultarea credinței între toate neamurile, pentru numele lui,  ⁶  întru cari sunteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos.  (tot o traducere corectă).

Odată cu ediția Cornilescu din 1921 programul misionar paulin se schimbă, primind, dintr-o dată, un mega obiectiv, aducerea la credință a tuturor neamurilor.

Biblia 1921 (Cornilescu): prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile, între cari sînteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

Din păcate, după versiunea Cornilescu, romanii nu erau chemați ai lui Hristos, ci aveau să fie chemați, dar numai după ce mesajul paulin ajungea în comunitate.De la această versiune au început programele pauline de universalizare a credinței. 

Biblia din 1939 Galaction: Prin care am luat dar și apostolie, ca să aduc, în numele său, la ascultarea credinței toate neamurile, Intru care sunteți și voi, prin chemarea lui Iisus Christos.

Biblia din 1988:  Prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile, Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos.

Biblia Bartolomeu Anania: prin Care noi am primit har si apostolie, pentru ca'ntru numele Sau sa fie credinta adusa spre ascultare la toate neamurile.

Problemele de traducere: În primul rând Pavel folosește verbul ἐλάβομεν am primit la plural, însemnând noi am primit, iar acest plural poate fi interpretat în trei moduri: a. este un plural care include și pe alți creștini, b. un plural care include pe ceilalți apostoli, c. un plural editorial, deoarece în continuare Pavel va descrie apostolia lui. (ultima perspectivă este îmbrățișată de mulți comentatori.). Sintagma χάριν καὶ ἀποστολὴν har și apostolie este o figură de stil numită hendiadă, al doilea termen îl explică pe primul.

Problema principală este sintagma: ὑπακοὴν πίστεως ascultarea credinței: aceasta este interpretată în mai multe feluri. Unii consideră că ascultarea sau obediența vine din credință, ceea ce duce la plasarea acesteia după evenimentul convertirii. Alții consideră că termenul πίστις este o definiție a termenului ascultare. Cele două opinii sunt două păreri gramaticale. Această sintagmă poate fi interpretată fie ca genitiv obiectiv, fie ca genitiv subiectiv. Conform gramaticilor genitivul subiectiv determină numai substantive de origine verbală sau cu înţeles verbal. Transformând aceste substantive în verbele respective, vom obţine o propoziţie în care genitivul trece în nominativ, cu funcţie de subiect; de aici denumirea de subiectiv. Astfel, ascultarea credinței devine credința ascultă. Genitivul obiectiv este asemănător celui subiectiv numai că genitivul va deveni complement obiect; de aici denumirea de obiectiv, adică, ascultarea credinței devine ascută credința. În funcție de opinia sintactică avem și înțelesul paulin.  Ascultarea și credința nu sunt despărțite ci se includ reciproc.

Eroarea traductologică a edițiilor biblice este că introduc verbul a aduce  spre ascultare, ceea ce implică un program misionar general paulin. Aceasta nu reprezintă doar o simplă eroare traductologică, ci o eroare biblică, deoarece programul misionar paulin nu era numai universalizarea credinței, (ceea ce nici nu s-a întâmplat în decursul misiunii pauline, ci numai după aceea) ci și stabilirea de comunități creștine de unde să pornească universalizarea credinței. Printre aceste comunități creștine se afla și comunitatea din Roma. De aceea Sf. Pavel folosește sintagma printre care sunteți și voi, adică printre acele neamuri, ( ἐν οἷς se acordă cu τοῖς ἔθνεσιν). Pavel este trimis la toate neamurile, iar comunitatea din Roma face parte din acesată sintagmă πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν. Misiunea paulină nu este de tipul door-to-door, ci de tipul instituirii comunităților eclesiale, ai cărei membrii sunt deja chemați, adică instituiți ca și creștini. 

Bibliografie: Douglas J. Moo, The Epistle to the Romans Volume 6 of The new international commentary on the New Testament, Wm. B. Eerdmans Publishing, 1996. J. A. Fitzmyer, Romans: A new translation with introduction and commentary ,  New Haven; London: Yale University Press, 2008. G. N. Davies, Faith and Obedience in Romans: A Study in Romans 1-4 (JSNTSup 39; Sheffield: JSOT, 1990).

Coincide textul patristic rostit de Ioan Gură de Aur cu ceea ce avem azi?

Textul biblic grecesc se bucură la ora actuală de o critică textuală pe care cercetătorii secolelor precedente nici nu o puteau închipui. Descoperirea manuscriselor biblice și munca de cercetare depusă a dus, conform lui D.Wallace, la identitatea textului scripturistic actual cu cel autograf în proporție de 90 %, 10% nefiind text de ordin doctrinar. 

Nu putem afirma același lucru despre operele patristice. Dacă textul biblic se bucură de o viitoare ediție Nestle Aland, numărul 28, textul patristic, pe alocuri, nu se bucură nici măcar de o ediție critică princeps. Un exemplul elocvent este Comentariul la Evanghelia Sf. Ioan scris (rostit) de Sf. Ioan Hrisostom. Cercetătorii se chinuie de aproape două secole să realizeze o ediție critică la textul patristic amintit. (prima ediție așa zis critică, cu toate că este eclectică, a realizat-o Theobald Fix în 1836).

Cu toate acestea, textul celor 88 de omilii hrisostomice nu a fost niciodată științific stabilit, rezultatul acestei munci, concretizându-se printr-o ediție critică pregătită pentru lumina puternică a tiparului, este încă așteptat. O cercetare critică asupra edițiilor precedente, din perspectica criticii textuale actuale, ar aduce la suprafață lipsurile și neajunsurile edițiilor, compilarea aleatorie a unor manuscrise de categorie secundară, spiritul mimetic și multe altele. 

Să trecem la textul propriu-zis. Problema textului pornește încă de la titlul. Cunoscute ca omilii Ομιλιαι la Evanghelia după Ioan, acestea nu se circumscriu tiparului hrisostomic al omiliilor. M.-É.Boismard și A. Lamouille au demonstrat, prin câteva manuscrise, existența unei variante mai scurte de text. Această variantă mai scurtă nu are acele structuri numite ΟΜΙΛΙΑ ci ΛΟΓΟΣ, ceea ce ar trebui să se traducă prin TRATAT, iar nu prin OMILIE. Mai mult Sf. Ioan a folosit, probabil, vechiul text antiohian, înrudit cu textul din Codex Sinaiticus cap 1-7 și cu cel din Codex Bezae, după cum afirmă Justin Taylor.  Omilia hrisostomică este reprezentată, de regulă, de exegeza textului, urmată de o parte omiletică, morală bine delimitată. Însă în Comentariul la Ev. după Ioan acest lucru nu este respectat. Ceea ce a dus la examinarea surselor, sau posibilelor compilații.

Problema  fiecărui Tratat, sau omilie, este dată de existența a două elemente. Primul element este constituit din tiparul general al omiliilor: comentariul textului+partea docrinară, sau omiletică, iar al doilea element este reprezentat de încă o parte omiletică fără relevanță pentru textul comentat. Această omilie suplimentară a fost adăugată, probabil mult mai târziu, precum au demonstrat M.-É.Boismard și A. Lamouille la textul Omiliilor către Evrei.

Pentru cercetarea biblică textul ioaneic folosit de Sf. Ioan Hrisostom și de către unii complilatori diferă. Textul hrisostomic este unul mult mai vechi și face parte, după cum am spus din așa numitul "text vechi antiohian" care diferă de cel bizantin. 

Paul Harkins propune următoarea schemă cu privire la tradiția manuscriselor hrisostomice la Comentariul. Ev. după Ioan.

De exemplu, în primele patru omilii, în manuscrisele din familia A există peste 327 de diferențe față de cele din familia B. Cu toate că am vrea să concluzionăm cu necesitatea intrunirii unei comisii internationale de critică textuală biblică și patristică pentru editarea textului propus, acest lucru este putin probabil deoarece foarte multe manuscrise hrisostomice sunt in posesia unor domenii refractare la această idee.

Bibliografie: Boismard, M.-É., “Problèmes de critique textuelle concernant le 4e Évangile (Importance de Jean Chrysostome)”, Revue Biblique 60 (1953) 347-371, “Jo 13:24: lege cum Chrysostomo solum”, Revue Biblique 60 (1953) 356-359, “Jo 6:22-24: lege textum Tatiani et Chrysostomi”, Revue Biblique 60 (1953) 359-371. P.W.Harkins, “The text tradition of Chrysostom’s Commentary on John”, Theological Studies 19 (1958) 404-412.  Taylor, J., “The text of St John Chrysostom’s homilies on John”, Studia Patristica 25 (1993) 172-175.

Omul - subiect pasiv în renaşterea baptismală. O perspectivă ioaneică

Abstract. In this paper we examined the meaning of passive voice in the baptismal regeneration. The use of the passive voice unequivocally stresses that the human participant in the new birth is a passive subject. We used evidences especially from the johannine literature. First we examined the use of the verb βαπτίζω and we emphasized that, from Old Testament perspective, the verb is used in the middle voice, and from New Testament perspective, it is used especially in the passive voice. We compared the verb βαπτίζω with γεννάω and we attempted to determine the meaning of “be born from water and Spirit” by examining the immediate context of John 3 and other pertinent theological data.

Keywords: passive voice, baptism, baptismal regeneration, passive subject, John 3:5;

Ediţiile biblice româneşti redau verbele care privesc renaşterea baptismală prin lecţiuni şi înţelesuri reflexive, în dezacord cu textul biblic grecesc care prezintă diateza pasivă ca unica versiune autentică din perspectiva gramaticală, semantică şi teologică. În acest articol vom încerca să demonstrăm că omul este subiect pasiv al renaşterii baptismale, având în vedere perspectiva ioaneică asupra Botezului, axându-ne pe interpretarea verbului γεννάω ca realitate a  renaşterii baptismale în comparaţie cu verbul βαπτίζω. De asemenea, acest articol încearcă să readucă în discuţie, prin argumentare filologică, biblică şi patristică, problema soteriologică fundamentală ce stă la baza înţelegerii autentice a Tainei Sf. Botez.

Articolul este în curs de publicare