Noi aparitii in domeniul Teologiei: New Testament Studies și Studia Theologia Ortodoxa

A apărut New Testament Studies și Studia Theologia Ortodoxa:

New Testament Studies 

Cuprins

Orality, Writing, and Phantom Sources: Appeals to Ancient Media in Some Recent Challenges to the Two Document Hypothesis

Alan Kirk

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 1-22
Copyright © Cambridge University Press 2011

Bundesideologie im Matthäusevangelium. Die Vorstellung vom neuen Bund als Grundlage der matthäischen Gesetzesverkündigung

Mogens Müller

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 23-42
Copyright © Cambridge University Press 2011

Jesus Barabbas, a Nominal Messiah? Text and History in Matthew 27.16–17

Robert E. Moses

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 43-56
Copyright © Cambridge University Press 2011

Halakah and Mark 7.3: ‘with the hand in the shape of a fist’

James G. Crossley

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 57-68
Copyright © Cambridge University Press 2011

Gegenwart des Abwesenden. Eidetische Christologie in Lk 1.39–45

Gudrun Nassauer

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 69-87
Copyright © Cambridge University Press 2011

Ancient Jewish Mystical Motifs in Hebrews' Theology of Access and Entry Exhortations

Scott D. Mackie

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 88-104
Copyright © Cambridge University Press 2011

A Symposiastic Background to James?

Peter-Ben Smit

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 105-122
Copyright © Cambridge University Press 2011

 ‘Race’, ‘Nation’, ‘People’: Ethnic Identity-Construction in 1 Peter 2.9

David G. Horrell

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 123-143
Copyright © Cambridge University Press 2011

Almsgiving is ‘the Commandment’: A Note on 1 Timothy 6.6–19

Nathan Eubank

New Testament Studies, Volume 58 , Issue 01, pp 144-150
Copyright © Cambridge University Press 2011 

Studia Theologia Ortodoxa

Cuprins

I. TEOLOGIE BIBLICĂ

IOAN CHIRILĂ, Concepția qumranită despre familie ∗ Qumran Concept about the Family ......... 5

OVIDIU SFERLEA, Filipeni 2,6 7a în versiunile românești ale Sfintei Scripturi, cu o scurtă privire asupra controverselor teologice ale secolului al IV lea ∗ Philippians 2.6-7a in the Romanian Versions of the Holy Scripture, with a Brief Look at the Theological Controversies of the Fourth Century ............................................................ 15

DAN ELIODOR MOLDOVAN, Der Blindgeborene Exegetische Beobachtungen zu Johannes 9 ∗ The Blind from Birth – Exegetical Observations on John 9 ......................................... 25

DĂNUȚ JEMNA, Incoruptibilitatea în vechiul testament. O analiză din perspectivă antropologică ∗ Incorruptibility in the Old Testament. An Anthropological Analysis..... 37

STELIAN PAŞCA TUŞA, Mila dumnezeiască și reînnoirea spirituală a regelui David ∗ God’s Mercy and King David’s Spiritual Renewal ............................................................ 51

II. TEOLOGIE ISTORICĂ

VALERIU ALEXANDRU MORARU, Contribuții la istoria evreilor sefarzi din Craiova în secolele XIX XX ∗ Contributions to the History of the Sephardic Jews from Craiova during the 19th and 20th Centuries............................................................................... 67

CRISTIAN MARȚIAN, Din istoria învățământului confesional român ortodox în proto presbiteriatul Cetății de Piatră (Chioar) (1850 1906) ∗ From the History of the Romanian Orthodox Denominational Education in the Cetatea de Piatra Protopresbyteriate (Chioar) (1850 1906) ......................................................................... 85

MIHAIL HARBUZARU, Școala mănăstirii Sinaia din secolul al XVI lea până astăzi ∗ Sinaia Monastery’s School since XVIth Century until Today ............................................ 99

GHERGHEL ALEXANDRU EUGEN, Așezarea slavilor în Peninsula Balcanică și primele organizații statale. Creștinarea Serbiei. Înființarea primelor episcopii și mitropolii ∗ Settlement of the Slavs into the Balkan Peninsula and First State Organizations. Christianization of Serbia. Establishment of the First Bishops and Metropolitan Churches ......................................................................................................................... 111

III. TEOLOGIE SISTEMATICĂ

VALER BEL, Taina nunții ca dar și misiune, temelie a familiei creștine ∗ The Sacrament of Marriage as Gift and Mission: the Basis of the Christian Family.......................... 121

DACIAN BUT CĂPUŞAN, Taina Sf. Botez – aspecte interconfesionale ∗ The Sacrament of Baptism – Interconfessional Issues.......................................................................... 129

GRIGORE DINU MOŞ, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, în controversele veacului său și în cercetarea istorico teologică contemporană ∗ Saint Photios, Patriarch of Constantinople, in the Controversies of his Time and in Present Historical Theological Research ................................................................................... 141

NICOLAE TURCAN, Valorile familiei în context postmetafizic ∗ Family Values in Post Metaphysical Context.................................................................................................... 155

IUSTINIAN ȘOVREA, Familia creștină și „spiritul vremii”. Note teologico antropologice ∗ Christian Family and the „Spirit of the Times”. Theological Anthropological Notes .... 165

PAUL SILADI, Critica imaginii la teologul reformat Jacques Ellul ∗ Critique of Image and the Valuation of Word at Jacques Ellul ....................................................................... 173

IV. TEOLOGIE PRACTICĂ

ALEXANDRU MORARU, Familia creștină în pastoralele Arhiepiscopului și Mitropolitului Bartolomeu Anania ∗ The Christian Family in the Pastorals of the Archbishop and Metropolitan Bishop Bartolomeu Anania ................................................................... 189

RADU PREDA, Servicii și deservicii sociale. Din experiența filantropică a Bisericii Ortodoxe din România ∗ Social Services and Disservices. From the Philanthropic Experience of the Orthodox Church in Romania ............................................................................ 199

IOAN BIZĂU, Noul Israel în „Casa lui Dumnezeu”∗ Le nouvel Israël dans la „maison de Dieu” * The New Israel in the “House of God” ......................................................................... 215

MARCEL MUNTEANU, Ipostaze iconografice în Răsărit și Apus ale Sfinților Părinți Ioachim și Ana * Aspects in Eastern and Western Iconography of Saints Joachim and Anna ... 231

V. TEOLOGIA EUROPAEA

ADOLF MARTIN RITTER, Altchristliche Eschatologie zwischen Bibel und Platon * The Eschatology of the Early Church between the Bible and Plato ................................. 243

DAVID BRADSHAW, The Divine Energies in the New Testament .......................................... 259

VI. MISCELLANEA

IOAN VASILE LEB, Dialogul interreligios, o șansă pentru viitor * Inter religious Dialogue, an Opportunity for the Future ........................................................................................... 273

RADU PETRE MUREŞAN, Anunțul morții și practici funerare în societatea românească după 1990 * Funeral Announcement and Funerary Practices in the Romanian Society after 1990.......................................................................................................... 283

ANA BACIU, Câteva argumente în favoarea etimologiștilor români transilvani * Some Arguments Concerning the Transylvanian Romanians Etymologists....................... 295

Notes and Book Reviews – Note și recenzii

Ciprian Iulian Toroczkai, Tradiția patristică în modernitate. Eclesiologia Părintelui Georges V.

Florovsky (1893 1979) în contextul mișcării neopatristice contemporane, Ed. Andreiana, Sibiu, 2008, 446 p. (Dacian BUT CĂPUŞAN).........................................305

Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan, Ecleziologia ortodoxă în teologia românească contemporană. aspecte, implicații, tendințe, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2010, 248 p. (Dacian BUT CĂPUŞAN) ..........................................................................................308

Valeria Gemma Moraru, Mitropolia Ardealului, revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului, Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Episcopiei Alba Iuliei și Episcopiei Oradiei (1956 1990) – Indice bibliografic , Cluj Napoca, Editura Argonaut, 2011, 432 p. (Alexandru MORARU)......................................................................................... 310

 

Revista se găsește în format pdf aici

Biblia BARTOLOMEU ANANIA pentru BIBLEWORKS

Într-un mesaj televizat, fiind întrebat,  + ÎPS BARTOLOMEU ANANIA afirma că nu l-ar deranja dacă ediția digitală a Bibliei ar ajunge pe internet, sau în limbaj cotidian, dacă ar fi "piratată". Nu am făcut acest gest pentru a da curs acelui răspuns, ci pentru a ajuta mai multă lume să citească această versiune, să o cerceteze comparativ cu alte ediții în programul BibleWORKS (acest program mai conține și ediția Cornilescu și ediția NT ortodox 1818).

În fișier aveți, momentan, doar Textul NOULUI  TESTAMENT versiunea Bartolomeu Anania. Datorită faptului că Editorul de text din BibleWorks nu acceptă fonturile unicode, unele cuvinte nu au diacritice. Îmi cer scuze pentru acest lucru, sper să remediez problema.

Fisierul trebuie dezarhivat, iar continutul său copiat în folderul  ...../BibleWorks/databases. 

Orice folosire sau postare a acestei versiuni pe alte bloguri încalcă grav regula bunului-simț!

Descărcați:

NOUL TESTAMENT VERSIUNEA BARTOLOMEU ANANIA pentru BIBLEWORKS

Pentru a instala versiunea in program urmați pașii de mai jos:

Mulțumesc dml.Claudiu Ungureanu și dml Laurentiu Ionescu pentru ajutor!

Mărturisirea de credinţă de la Calcedon. Un răspuns Dl. Emanuel Conțac

Ieri, distinsul coleg de cercetare Emanuel Conțac a publicat pe blogul personal un articol intitulat Mărturisirea de credinţă de la Calcedon. Traducerea acestei mărturisiri pornea de la următoarea ipoteză:

Cred că evanghelicii şi protestanţii în general se pot regăsi în acest text. E drept, textul vorbeşte de Maria ca theotokos, „născătoare de Dumnezeu“, dar acest titlu nu afirmă că Dumnezeu are o mamă, ci că Cel născut din Maria este Dumnezeu (sublinierea noastră). Pentru un protestant, formula românească „născătoare de Dumnezeu“ are conotaţii dubioase. Pentru cine ştie greceşte, titlul theotokos nu sună „agresiv“ şi nici nu fură nimic din slava lui Dumnezeu, nu-L coboară, nu-L pune în inferioritate etc.

După această aserțiune autorul pornește în traducerea mărturisirii de credință. Traducerea a fost foarte bine primită, poate prea repede, cu laudatio de către alte bloguri. Vom încerca să analizăm această traducere:

Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord (συμφώνως), că [trebuie] să mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, [care este] acelaşi desăvârşit în dumnezeire (θεότητι) şi acelaşi desăvârşit în umanitate (ἀνθρωπότητι), cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet raţional (ἐκ ψυχῆς λογικῆς) şi din trup, consubstanţial (ὁμοούσιον) cu Tatăl după dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate (ἀνθρωπότητα), în toate asemănător (ὅμοιον) nouă, fără păcat, născut (γεννηθέντα) din Tatăl înainte de veci, după dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut] din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu (θεοτόκου), după umanitate, pe unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut (μονογενῆ), făcut cunoscut (γνωριζόμενον) în două naturi (ἐν δύο φύσεσιν), în chip neamestecat (ἀσυγχύτως), neschimbat (ἀτρέπτως), indivizibil (ἀδιαιρέτως), inseparabil (ἀχωρίστως), deosebirea (διαφορᾶς) naturilor nefiind în niciun caz anulată de unirea (ἕνωσιν) lor, iar specificitatea (ἰδιότητος) fiecărei naturi fiind păstrată şi având împreună ca rezultat (συντρεχούσης) o singură persoană (πρόσωπον) şi un singur ipostas (ὑπόστασιν), nu împărţit (μεριζόμενον) sau divizat (διαιρούμενον) în două persoane, ci unul şi acelaşi fiu, Dumnezeu unul-născut (μονογενῆ θεὸν), Cuvânt, Domnul Isus Hristos, precum ne-au învăţat mai înainte profeţii cu privire la El şi [apoi] însuşi Isus Hristos, şi cum ne-a transmis (παραδέδωκε) nouă crezul (σύμβολον) părinţilor noştri.(înroșirea unor cuvinte îmi aparține)

A. Aprecieri: Autorul a tradus corect termenii unirea (ἕνωσιν), alte traduceri au unime, însă acest substantiv are ca etimologie verbul: ἑνόω= a uni. Apreciem și redarea sintagmei ὅμοιον ἡμῖν prin asemănător nouă și nu prin asemenea nouă.

B. Deprecieri: -La începutul traducerii remarcăm o mică problemă de respectare a cazurilor din limba greacă: sintagma τοῖς ἁγίοις πατράσιν ar trebui clar redată prin cazul dativ, urmând Sfinților Părinți, iar nu prin acuzativ: urmându-i pe Sfinţii Părinţi. Termenul ἐκδιδάσκομεν tradus prin susţinem nu redă dimensiunea reală a verbului grecesc. A SUSȚÍNE reprezintă a aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama, însă termenul ἐκδιδάσκω ar trebui redat prin a învăța, mai ales că este urmat de o completivă infinitivală, sau de un acuzativ cu infinitiv. (Cf. dicționarelor Liddle-Scott, Ioanidu). Diferența este de pedagogie a credinței, nu de aducere sau susținere a unor argumente, de simpatizare fideistă față de ceva.

Termenul συμφώνως este redat prin construcția în deplin acord. Fidelitatea față de text ar impune redarea lui prin în consonanță, în armonie, sau în acord, termenul deplin nu apare în textul grecesc, fiind subînțeles de către traducător. În acest caz termenul propus ar trebui flancat de paranteze drepte.

Sintagma τέλειον τὸν αὐτὸν ἐν θεότητι este redată prin [care este] acelaşi desăvârşit în dumnezeire, sintagma sintetică [care este] distruge subordonarea termenilor din textul grecesc, termenul regent al sintagmei este ὁμολογεῖν nu [care este] ων. Redarea ar trebui făcută conform textului mărturisim....pe acelaşi desăvârşit în dumnezeire, având termenii la cazul acuzativ.

Sintagma ἐκ Μαρίας τῆς παρθένου τῆς θεοτόκου este tradusă prin din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu. Traducerea ar trebui redată, precum în textul grecesc, prin articularea cuvântului născătoare, iar termenul τῆς θεοτόκου trebuie redat ca o sintagmă unitară: din Fecioara Maria, Născătoarea-de-Dumnezeu. Vom trata termenul Θεοτόκος la sfârșitul analizei traducerii.

Noutatea formulării în chip neamestecat (ἀσυγχύτως), neschimbat (ἀτρέπτως), indivizibil (ἀδιαιρέτως), inseparabil (ἀχωρίστως), nu aduce redarea mult mai fidelă a termenilor, sau înnoirea unor termeni prea arhaici precum neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, ci duce doar simpla  neologizarea a doi dintre cei patru termeni (propunem în acest spirit de neologizare și noi un nou termen pentru neschimbat ἀτρέπτως - invariabil). Această neologizare este inutilă

Franțuzismul specificitatea ca redare a termenului ἰδιότητος este prea brusc pentru tradiția traductologică a textului analizat. Cum ar suna 3 Macabei 7:17, ca în loc de: Şi au ajuns la Ptolemaida – care, pornindu-se de la o anume însuşire a locului, e numită Rodoforon,  să se traducă Şi au ajuns la Ptolemaida – care, pornindu-se de la o anume specificitate a locului, e numită Rodoforon. Mai mult textul nu se referă la specificitatea ca notă distinctă a firilor ci ca proprietate, însușire de calitate, însușire ontologică și ontică. 
 

Sintagma având împreună ca rezultat  ca redare a termenului συντρεχούσης depășește așteptările noastre asupra principiului fidelității față de textul sursă, sintagma propusă lipsind din dicționarele cercetate. Redarea termenului prin parafrazare face mult mai confuză întreaga propoziție. Problemele dezvoltate din traducerea aceasta sunt următoarele: 1. dispariția totală a prepoziției εἰς (la, spre, în) atât din traducere cât și din înțeles,  καὶ εἰς ἓν πρόσωπον καὶ μίαν ὑπόστασιν συντρεχούσης, 2. Redarea având împreună ca rezultat (συντρεχούσης) o singură persoană (πρόσωπον) şi un singur ipostas ridică și o problemă semantică și dogmatică: rezultatul unirii celor două firi a dus la persoana cea unică a Fiului, sau Persoana cea unică a Fiului a fost cea în care s-au enpostaziat cele două firi? Unirea celor două firi are ca rezultat Ipostasul cel unic și divin al Fiului? Unirea s-a realizat în timp, la întrupare, traducerea ne arată că rezultatul acestei uniri a fost Persoana cea unică a lui Iisus Hristos, ceea ce nu poate fi susținut nici biblic nici doctrinar. Traducerea Pr. Stăniloae, despre care traducătorul a vborbit în începutul articolului, este mult mai fidelă față de textul grecesc: cele două firi concurg într-o persoană şi într-un ipostas.

Termenul Θεοτόκος: Din perspectiva dicționarelor de specialitate formularea autorului trebuie reconsiderată: E drept, textul vorbeşte de Maria ca theotokos, „născătoare de Dumnezeu“, dar acest titlu nu afirmă că Dumnezeu are o mamă, ci că Cel născut din Maria este Dumnezeu. Redau în continuare explicațiile redate de dicționarele de specialitate, oferind trei exemple,

1. Liddle Scott: θεο-τόκος mother of God, of the Virgin, Cod.Just.1.1.5.1, Just.Nov.3.1, SIG910B (vi A.D.).

2. George Lampe, Patristic greek Lexicon: θεοτόκος, God-bearing, who is Mother of God,

3. R. A. Muller (1985). Dictionary of Latin and Greek theological terms : Drawn principally from Protestant scholastic theology, p. 304 Theotokos (Θεοτόκος): bearer of God; a title given to the Virgin Mary by the Alexandrian and Cappadocian theologians of the fourth and fifth centuries, predicated upon a communicatio idiomatum in abstracto (q.v.), the communication of divine attributes to the human nature. Nestorius’s polemical denial of the title Theotokos as an Arian or Apollinarian heresy touched off the controversy leading to the Council of Chalcedon (a.d. 451).

Aceste definiții nu demonstrează ce înseamnă Θεοτόκος de multe ori fiind redat prin termenul Θεομήτηρ. J. Pelikan afirmă în acest sens că termenul Θεοτόκος:  "It did not mean simply 'Mother of God,' as it was usually rendered m Western languages, but more precisely and fully 'the one who gave birth to the one who is God "(Mary Through the Centuries, 55).

Sintagma Θεοτόκος și relația cu Θεομήτηρ este explicată de Sf. Ioan Damaschin: Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeirea Cuvântului a luat din ea începutul existenţei, ci în sensul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început și veşnic împreună cu Tatăl și cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat și s-a născut din ea fără să se schimbe. Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: şi  nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu și-a pogorât din cer corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de-o-fiinţă cu noi pe care l-a ipostasiat în El însuşi. Căci dacă şi-ar fi adus corpul din cer și n-ar fi luat firea noastră, la ce mai foloseşte înomenirea?

Astfel, Fecioara Maria nu este Mama dumnezeirii, deoarece ea nu a născut dumnezeirea, dar este Mama lui Dumnezeu Întrupat, și în acest sens Dumnezeu are o Mamă. În această dimensiune trebuie interpretată și sintagma ἡ μήτηρ τοῦ κυρίου μου Mama Domnului meu din Luca 1:43, multe comentarii evitând această sintagmă.

De la o eroare etimologică la un argument teologic? sau despre ἄνθρωπος anthropos.

De multe ori discursul antropologic aplicat la predicile noastre pornește de la etimologia cuvântului ἄνθρωπος anthropos-om. Această etimologie este convertită în motiv teologic, iar pasajul din Luca 13:12 devine dovadă pentru marea criză antropologică a împletirii umanității cu lumea telurică, a reductibilității ei la condiția josnică, de unde rezultă și poziția femeii în fața dumnezeirii lui Hristos. Astfel, femeia gârbovă devine imaginea unei eventuale crize antropologice, criza unei distrugeri a relației cu divinitatea, interpretată de mulți ca o relație vizuală (trebuie să te uiți în sus ca să îl vezi pe Dumnezeu). În interpretarea acestei posibile etimologii ființa umană decăzută nu mai poate fi numită OM, drept urmare poziția sa neomenească o transformă într-o ființă pământească, inferioară, telurică. Drept urmare, Hristos îi restabilește poziția verticală, o înomenește, o face din nou ἄνθρωπος ANTHROPOS.

Dacă avem o criză antropologică este pentru că există asemenea interpretări, nu că ele ar fi rele de la sine, ci pentru că antropologia evangheliilor, împletită cu hristologia, nu se rezumă la transformarea unei femei gârbove în astrolog, vocația mesianică depășește această percepție reducționistă a poziției ghicitorului în stele.

Există mai multe presupuse etimologii ale cuvântului ἅνθρωπος ANTHROPOS, din care vom lua pe cele mai importante. Să luăm pe rând fiecare interpretare:

1. ἄνθρωπος ANTHROPOS: prima etimologie, care este cea mai răspândită dintre toate este: ἀνήρ (“bărbat”) + ὤψ (“față, înfățișare”), ceea ce ar însemna că Omul este cel ce are înfățișare de bărbat. Ca să susținem însă această etimologie, cu toate că ea se găsește în foarte multe dicționare etimologice (a se vedea: E. Boisacq, Chantraine, Hofmann) ar trebui să reconsiderăm studiile feministe, iar estetica feminină nu ar mai fi un subiect așa interesant pentru bărbați. Însă problema nu este de semnificație ci este o probleme de respectare a legilor fonetice. Nu se poate explica apariția lui θ theta în acest cuvânt și disimilarea lui δ delta. Cu toate acestea, în lipsa unei etimologii mai bune, dicționarele au adoptat-o ca pe o fiică vitregă. Noi nu putem să spunem în acest context că femeia gârbovă din Evanghelie a devenit anthropos deoarece textul nu ne spune nimic de o posibilă schimbare la înfățișării ei.

2. ἄνθρωπος ANTHROPOS. A doua etimologie, care nu este acceptată de niciun dicționar etimologic, dar este pomenită de unele ca o veche teorie, este cea despre care vorbeam: ἄνθρωπος ANTHROPOS are ca etimologie prepoziția ἀνα (“în sus, de jos în sus”) și verbul τρωπάω (“a întoarce, a roti, a îndrepta”), ceea ce înseamnă că omul este cel întors, îndreptat în sus, de unde vine ideea de cel ce privește în sus, cele ce este vertical, cu o poziție verticală. Această teorie este amintită de Emile Boismacq în dicționarul său și este susținută de dicționarele etimologice din secolul al XV-lea, precum: cel din 1499 Ετυμολογικόν μέγα κατά αλφάβητον πάνυ ωφέλιμον. Această teorie păcătuiește în mai multe aspecte, în primul rând nu avem exemple în care să fie posibilă elidarea unei vocale înaintea unei consoane, regulă aplicată la un eventual cuvânt ἅντρωπος, mai mult nu există exemple etimologice în care dentala τ TAU să devină θ Theta, iar contextul literar nu ne dă posibilitatea să interpretăm în acest fel etimologia cuvântului. Argumentarea teologică ce are la bază această etimologie este pură speculație.

3. ἄνθρωπος ANTHROPOS: În anul 2007, cercetătorul Romain Garnier în articolul său Nouvelles réflexions étymologiques autour du grec ἄνθρωπος » publicat în  Bulletin de la Société de Linguistique de Paris, demonstra științific și nu speculativ etimologia cuvântului propus spre analiză. Acest articol, se pare, nu a fost încă asimilat de cercetarea teologică, dar mai ales de cea antropologică.

Cercetătorul francez, după ce semnala vechea interpretarea a etimologiei, cea redată de noi la punctul 1 (de cea de-a doua etimologie nici nu se amintește, fiind considerată sub nivelul cercetării științifice), afirmă că ἄνθρωπος anthropos este în mod evident un compus al cuvântului micenian a-to-ro-qo- ἄνθρωk^wος (fapt susținut și de Piere Chantraine în dicționarul său), care la rândul său reflecă un cuvânt proto-indo-european: nd^h-r-e-h₃k^w-o care însemna inferior, situat pe pământ, « inférieur, qui se trouve sur terre » de unde avem și înțelesul de pământean. Acest fapt este susținut și de existența unui adjectiv care s-a substantivizat și care desemna această ființă ἄνθρωk^wος anthrokwos, care indica poziția în spațiu a acestei ființe și însemna, spre surprinderea argumentatorilor etimologie secundare, îndreptat în jos, inferior, pământesc  « tourné vers le bas, inférieur, terrien ». Romain Garnier adduce un întreg dosar semantic, literar, fonetic, arheologic, revocând vechea etimologice. El demonstrează că termenul ἄνθρωπος anthropos funcționează mai mult ca un clasificator, desemnând omul ca o clasă, și nu este un compus al termenului ἀνήρ (“bărbat”), deoarece acesta arată o ființă “puternică prin natură, razboinică.” Opusă lui ἄνθρωπος anthropos care înseamnă un om comun. Termenul ἄνθρωπος anthropos era folosit pentru a face diferență între zei și ființele umane create, care le erau inferioare, și pentru a desemna mortalitatea și viața inferioară terestră. Același înțeles etimologic îl are și cuvântul latinesc: homo, hominis - pământean (cf. Etymological Dictionary of Latin,ed. Leiden)

Această etimologie nu dinstruge antropologia ci o nuanțează. Citatul din Facere 1:26 ,,Să facem om după chipul Nostru, devine mult mai dramatic: Dumnezeu decide să creeze o ființă care ontologic este inferioară lui Dumnezeu, dar această dramă se transformă în mântuire când, tot Dumnezeu decide să se întrupeze în această stare de inferioritate, de ANTHROPOS. Posibila criză antropologică a femeii gârbove se transformă în miracol antropologic deoarece Fiul lui Dumnezeu se află și El în această stare de inferioritate, de anthropos. Femeia nu avea nevoie să se uite în sus la cer către un Dumnezeu transcendent deoarece Acela se afla chiar lângă ea. 

Teze de doctorat de la Facultatea de Teologie UBB

La insistențele unui distins coleg, am postat și rezumatele unor importante lucrări de doctorat desfășurate la Facultatea de Teologie Ortodoxă UBB, Cluj. Cele pe care le-am postat au primit calificativul Summa cum laude, respectiv, Magna cum laude, deci merită să citiți cu atenție rezumatele.


1. BIBLICE:


a. VECHIUL TESTAMENT: 


dr. Paula Bud, Șabatul: istorie și eshatologie, coordonator pr.prof.dr. Ioan Chirilă rezumat pdf

dr. Ionuţ Amărinii, Filon din Alexandria, paradigmă pentru dialogul interreligios si intercultural Îndrumător :Pr. Prof. Dr. Ioan CHIRILĂ  rezumat pdf

b. NOUL TESTAMENT

dr. Sabou Marius Ioan  Sfântul Apostol Pavel şi opera sa teologică între iudaism şi elenism. O diagnoză a cercetării biblice moderne. Coordonator ştiinţific:Pr.Prof.Univ.Dr. Tofană Stelian rezumat pdf

 2. ISTORICE:

pr. dr. Paul Bogdan Ivanov, Reformă şi Contrareformă în Monarhia Habsburgică în secolul al XVI-lea, Coordonator:Pr. Prof. Univ. Dr. IOAN VASILE LEB  rezumat pdf

3. SISTEMATICE: 

dr. PAUL-BOGDAN SILADI, Cuvânt și imagine în misiunea Bisericii, coordonator: Pr. Prof. Univ. Dr. VALER BEL rezumat pdf

Pr.dr. Octavian Schintee,  TIMPUL ȘI SPAȚIUL DIN PERSPECTIVA TEOLOGICĂ ORTODOXĂ, Coordonator științific: Pr. Prof. Dr. Ioan Ică rezumat pdf.
 
Pr.Asist.Univ.dr. Grigore-Dinu Moş, ORTODOXIE ŞI OCCIDENT. PROBLEMA INFLUENŢELOR ETERODOXE OCCIDENTALE ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ Îndrumător: Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ică rezumat pdf