Romani 13:9 sau despre pentalogul românesc

Critica textuală, mai ales în varianta românească, are, față de expunerea ei în alte limbi, o menire dublă: prima este redată de către comunitatea academică mondială, cea de restaurare a textului biblic prin cele trei surse manuscrise biblice vechi, traduceri vechi și citări patristice, iar a doua este de a identifica anumitele erori ale textului din română, prin compararea surselor, edițiilor, adaptărilor, diortosirilor, dar mai ales a confesionalizărilor.  Scopul celor două coordonate este, dacă pot să folosesc o sintagmă ajunsă celebră după susținerea unei excelente teze de doctorat, de a ajunge la o simultaneitate inclusivă. Prima coordonată se lasă încă așteptată în spațiul academic românesc, cu câteva excepții, iar a doua este rugată să nu o excludă pe prima, cu câteva excepții. 

Edițiile românești se laudă de multe ori cu surse grecești bizantine, sau mai nou, ceea ce este de apreciat, cu surse critice precum Nestle Aland 27 sau UBS 3. Când mergi însă la textul grec, atât în variantă bizantină cât și în varianta Nestle Aland, bazată pe manuscrisele biblice, afli cu stupoare că traducătorii noștri au preferat de multe ori varianta latină decât resursele grecești. Să dăm un exemplu ca să nu generalizăm, acest exemplu nu schimbă cu nimic structura de idei sau cea argumentativă a textului, ci ne descoperă, de multe ori resursele traducătorului:

În Romani 13:9, Sf. Pavel enumeră patru dintre porunci: Textul atât în varianta Nestle Aland cât și în variantă bizantină arată așa: τὸ γὰρ οὐ μοιχεύσεις, οὐ φονεύσεις, οὐ κλέψεις, οὐκ ἐπιθυμήσεις, καὶ εἴ τις ἑτέρα ἐντολή, ἐν τῷ λόγῳ τούτῳ ἀνακεφαλαιοῦται [ἐν τῷ]· ἀγαπήσεις τὸν πλησίον σου ὡς σεαυτόν.

Traducerea ar fi: De fapt [porunca]: ,,Nu vei desfrâna, nu vei ucide, nu vei fura, nu vei pofti, şi dacă ar fi altă poruncă, este cuprinsă în cuvântul aceasta: ,,Vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 

Traducerile românești, care probabil preiau textul latin prezintă un pentalog. Textul latin din Vulgata este: Nam: Non adultabis: non occides: non furaberis: non falsum testimonium dices: non concupisces: et si quod est aliud mandatum, in hoc verbo instauratur: diliges proximum tuum sicut teipsum.  Această variantă introduce încă o poruncă non falsum testimonium dices: nu vei mărturisi strâmb. Acest text se regăsește în toate edițiile românești după cum urmează:

Biblia București 1688: Pentru că ceaea ce zice: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi minicuni, nu pohti, și oricare altă poruncă, întru acest cuvînt să adună întru: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine.

Biblia Blaj 1795:  Pentru că aceasta: Să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu pofteşti, şi ori care altă poruncă, să cuprinde întru acest cuvânt : Să iubeşti pre deaproapele tău ca însuţi pre tine.

Noul Testament 1818: Pentru că aceea, adică, să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, să nu pofteşti, şi ori care altă poruncă, întru acest cuvânt se cuprinde: Adică, să iubeşti pre vecinul tău ca însuţi pre tine.

 Într-adevăr, există un manuscris foarte important care atestă varianta: ψευδομαρυρεσει să nu mărturisești strâmb, acesta fiind Codex Sinaiticus, dar este puțin probabil ca edițiile românești să îl fi folosit deoarece până la aceste ediții Codex Sinaiticus nu era încă descoperit. (doar în 1845). Există câteva lecționare care mai au această variantă, dar textul bizantin, textul folosit cu preponderență în spațiul eclesial ortodox nu are această variantă, cf. ediției lui Robinson: The NT in Original Greek.

Biblia Sinodală 1914: Pentru aceea: Să nu curvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă; să nu pofteşti, şi orice altă poruncă  în acest cuvânt se cuprinde : Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Biblia Cornilescu 1921: De fapt: ,,Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti``, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`` Cornilescu aduce o altă variantă fără niciun suport grecesc sau latinesc, lăsând afară o poruncă: să nu ucizi.

Ediția Sf. Sinod 1988:Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Chiar și Biblia Bartolomeu, care atestă în prefață folosirea ediției lui Nestle Aland: Pentru ca porunca: sa nu savârsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti strâmb; sa nu poftesti si oricare alta se cuprind în acest cuvânt, adica: sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.

Problema traducerilor românești nu este că s-au folosit de o versiune a textului grecesc, ci că nu s-au folosit de una, iar dacă s-au folosit acele manuscrise au fost de rang inferior. Se impune, deci ca în acest secol să începem să realizăm ediții cu adevărat critice ale traducerilor românești (o atitudine salutară în acest sens este Monumenta Linguae Dacoromanorum) dar cu un aparat critic mult mai bine structurat care să nu depășească un volum, ex: edițiile bilingve de la Deutsche Bibelgesellschaft și UBS. Stabilirea unui text grecesc de la care ar trebui să pornească o viitoare traducere este absolut necesară. Ignorarea acestui fapt reprezintă desconsiderarea muncii a sute de bibliști care s-au aplecat asupra restaurării textului biblic.